mijă sf [At: DOSOFTEI, PS. 130/1 / V: (înv) miză / Pl: (rar) miji/ E: pvb miji] (Înv) Apariție de o clipă Si: clipire, clipeală. 2 (Reg) Mijoarcă (1).

MIJĂ f. reg.: De-a ~ -a joc de copii în care unul stă cu ochii închiși până se ascund ceilalți, apoi îi caută; de-a mijoarca. /v. a miji

mijă f. sclipeală din ochi; de-a mija, jocul numit de-a ascunsele: parcă de-a mija umbla jucând PANN. [Abstras din mijì].

míjă f. fără pl. (d. mijesc; nsl. miža, mijire). De-a mija saŭ (maĭ des) saŭ de-a mija-patca (Mold. sud) saŭ de-a mijoarca (Mold. nord), jocu copilăresc de-a mijitele saŭ de-a ascunsele.

miză² sf vz mijă

MIJA s. f. art. (Mai ales în expr.) De-a mija = nume dat mai multor jocuri de copii: a) de-a v-ați ascunselea, v. ascuns; b) (și în forma de-a baba-mija) de-a baba-oarba, v. babă. După clacă se puneau cu toții la jocuri: de-a ineluș-învîrtecuș, de-a baba-mija, de-a gaia, de-a cîrpa și acestea se încheiau printr-o horă mare. GHICA, S. 35.

mijă (reg.) s. f., art. mija, g.-d. art. mijii; pl. miji

!mijă (reg.) s. f., art. mija, g.-d. art. mijii; pl. miji

mijă s. f., art. mija; pl. miji

mijă, mije s. f. 1. (peior.) gură. 2. felație.

mijă s.f. (reg.) 1. clipeală din ochi. 2. joc copilăresc; mijoarcă, ajumita.

MÍJĂ s. f. 1. (Învechit) Apariție de o clipă; clipire, clipeală. Lumea aceasta-i ca o miză mică. DOSOFTEI, PS. 130/1, cf. id., ap. GCR I, 211/31, POLIZU, PONBRIANT, D., HEM 522, DDRF, ALEXI, W. 2. (Regional; adesea cu determinări) Numele unor jocuri de copii; (regional) mijoarcă. V. de-a v-a ț i a s c u n s e l e a (v. a s c u n s), de-a baba oarba (v. b a b ă). Iar băiatul, care parcă de mijă umbla jucînd, Puse mîna-n grab pe dînsul, tu, tu ! PANN, P. V. I, 67/11. După clacă se puneau cu toții la jocuri: de-a ineluș-învîrteguș, de-a baba mija. GHICA, S. 35, cf. BARCIANU, V., COSTINESCU, DDRF, PAMFILE, J. II, 2. Copiii. . . în timpul iernii jucau mija. V. ROM. iunie 1 955, 60, cf. H I 190, II 50, 82, 101, 119, VII 137, 186, XII 43, 175, 229. Jocurile copilărești sînt:. . . d-a mija și mija alergată. H IV 159, cf. III 20, IV 57, 90, XII 43, TEODORESCU, P. p. 192, ȘEZ. III, 198, VIII, 120, XIII, 50. Se joacă la mija. ALR II 4337/102, cf. 4337/157, 928. - Pl.: (rar) miji. – Și: (învechit) miză s. f. – Postverbal de la miji.