MIJLOCAȘ, -Ă, mijlocași, -e, adj., s. m., s. f. I. Adj., s. m. și f. (Ieșit din uz) (Țăran sau țărănime) care poseda pământ și alte mijloace de producție cu ajutorul cărora își asigura existența. II. S. m., adj. 1. (Nume dat unor obiecte, ființe sau unor părți ale lor) care, într-un anumit ansamblu, ocupă locul din centru sau care sunt situate între obiecte, ființe de același fel. 2. (La unele jocuri cu mingea) (Fiecare dintre jucătorii) care acționează între înaintarea și apărarea unei echipe. – Mijloc + suf. -aș.

MIJLOCAȘ, -Ă, mijlocași, -e, adj., subst. I. Adj., s. m. și f. (Ieșit din uz) (Țăran sau țărănime) care poseda pământ și alte mijloace de producție cu ajutorul cărora își asigura existența. II. S. m., adj. 1. (Nume dat unor obiecte, ființe sau unor părți ale lor) care, într-un anumit ansamblu, ocupă locul din centru sau care sunt situate între obiecte, ființe de același fel. 2. (La unele jocuri cu mingea) (Fiecare dintre jucătorii) care acționează între înaintarea și apărarea unei echipe. – Mijloc + suf. -aș.

MIJLOCAȘ, -Ă, mijlocași, -e, adj. 1. (În expr.) Țăran mijlocaș = țăran muncitor care posedă pămînt și alte mijloace de producție în cantitate suficientă pentru a-i asigura existența fără a exploata munca altora și care prin interesul lui de om al muncii devine un aliat firesc al clasei muncitoare. Marele Lenin ne învață că o însemnătate hotărîtoare pentru întărirea alianței clasei muncitoare are înfăptuirea unei politici de înțelegere și alianță trainică cu țăranul mijlocaș. LUPTA DE CLASĂ, 1954, nr. 3, 35. Țărănimea mijlocașă = pătură a țărănimii alcătuită din țărani mijlocași. 2. (În expr., mai ales substantivat) Jucător mijlocaș = jucător dintr-o echipă de fotbal, rugbi, hochei sau oină, care are sarcina să facă legătura între liniile de atac și apărare. Cal mijlocaș = cal înhămat la un vehicul între alți doi cai.

MIJLOCAȘ¹ ~ă (~i, ~e) și substantival (despre țărani și despre țărănime) Care dispune de pământ și de alte mijloace cu ajutorul cărora își câștigă existența. /mijloc + suf. ~aș

mijlocáș, -ă adj. și s. (d. mijloc). Care e la mijloc, de mijloc. Țăran mijlocaș, care are o avere de mijloc. Cal mijlocaș, înhămat între rotașĭ și înaintașĭ. – În Ban. -cár, -ă.

mijlocaș adj. m., s. m., pl. mijlocași; adj. f., s. f. mijlocașă, art. mijlocașa, pl. mijlocașe

mijlocaș, pl. mijlocași, f. mijlocașă, pl. mijlocașe