17 definiții pentru migăli migăi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

migăli [At: BIBLIA (1688), ap. C. CR. 192/7 / V: i / Pzi: ~lesc / E: nct] 1 vi (Înv) A munci din greu. 2-3 vit A lucra cu multă minuțiozitate și fără prea mult spor Si: a migoroși (1). 4 vi A-și pierde vremea cu nimicuri Si: (reg) a migoroși (2), a milcoși1, a tăndăli. 5 vt (Reg) A mânca puțin și fără poftă Si: a ciuguli, (reg) a migui.

MIGĂLÍ, migălesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A lucra cu răbdare și cu minuțiozitate; a bunghini. ♦ A lucra fără spor. [Var.: migăí vb. IV] – Et. nec.

MIGĂLÍ, migălesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A lucra cu răbdare și cu minuțiozitate; a bunghini. ♦ A lucra fără spor. [Var.: migăí vb. IV] – Et. nec.

MIGĂLÍ, migălesc, vb. IV. Tranz. A lucra încet, cu răbdare și cu minuțiozitate. Lua calapodul sau pantoful pe care pînă atunci îl migălise. ARDELEANU, D. 64. Dan... migălea fiecare frază și-și tortura capul pentr-un epitet. VLAHUȚĂ, O. A. 261. ◊ Absol. Se așeza la masa de scris unde migălea cu necurmare pînă la douăsprezece. C. PETRESCU, C. V. 142. – Variantă: migăi (CREANGĂ, P. 6, DONICI, F. 19) vb. IV.

A MIGĂLÍ ~ésc 1. tranz. A face cu (multă) migală. 2. intranz. 1) A lucra cu (multă) migală. 2) pop. A lucra încet și fără spor; a se mocăi; a se mocoși; a se moșmoni; a bichiri. /Orig. nec.

migălì v. a lucra încet și fără spor, a pune prea mult timp pentru nimicuri. [V. migăì].

MIGĂÍ vb. IV v. migăli.

migăì v. Mold. V. migălì: nora migăia prin casă CR. [Slav. MIGATI, a miji].

migălésc v. tr. și intr. (cp. cu pg. migar, a fărămiți, și cu mijesc, vsl. mužati și migati). Lucrez la lucrurĭ micĭ, lucrez minuțios, mă ocup de lucrurĭ micĭ: a migăli o broderie, la o broderie; femeĭa migălea pin casă. V. refl. Mă bosîncesc, mă ostenesc la lucrurĭ meticuloase (de ex., alegînd grîu de neghină). În est migăĭesc. V. alambichez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

migălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. migălésc, imperf. 3 sg. migăleá; conj. prez. 3 migăleáscă

migălí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. migălésc, imperf. 3 sg. migăleá; conj. prez. 3 sg. și pl. migăleáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MIGĂLÍ vb. 1. (pop.) a piguli, (reg.) a bunghini, (prin Mold.) a bichiri, (prin Mold. și Munt.) a puchini. (A ~ la o broderie.) 2. v. mocăi.

MIGĂLÍ vb. v. lenevi, trândăvi.

MIGĂLI vb. 1. (pop.) a piguli, (reg.) a bunghini, (prin Mold.) a bichiri, (prin Mold. și Munt.) a puchini. (A ~ la o broderie.) 2. a (se) mocăi, a (se) mocoși, a (se) moșmondi, a (se) moșmoni, a (se) ticăi, (pop.) a tîndăli, (reg.) a migoroși, a moșinci, a moșoi, a moșorogi, a motroși, a mușina, (prin Transilv.) a mighiti, a (se) moșogăi, (fam.) a moși. (Toată ziua ~ la...)

migăli vb. v. LENEVI. TRÎNDĂVI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

migălí (migălésc, migălít), vb. – A-și da silința, a se concentra asupra, a face ceva încet și cu grijă. Creație expresivă (Graur, BL, IV, 93), cf. cîrcăli, mocoși, sucăli etc. Legătura cu sl. migati „a închide ochii” (Cihac, II, 195), cu mic (Tiktin) sau cu miji (Scriban) este improbabilă. Var. Mold. migăi, Olt. migoroși, Munt. pigăli, piguli, ultima și cu sensul de „a ciuguli”, cf. ciuguli. Der. migală, s. f. (meticulozitate, amănunt, chițibuș), postverbal; migăleală (var. piguleală, folosită numai de Caragiale), s. f. (amănunțime, fleac; lucru îngrijit); migălos, adj. (meticulos, minuțios); migăială, s. f. (meticulozitate); migălitură, s. f. (meticulozitate); migoroșeală, s. f. (Olt., minuțiozitate).

Intrare: migăli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • migăli
  • migălire
  • migălit
  • migălitu‑
  • migălind
  • migălindu‑
singular plural
  • migălește
  • migăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • migălesc
(să)
  • migălesc
  • migăleam
  • migălii
  • migălisem
a II-a (tu)
  • migălești
(să)
  • migălești
  • migăleai
  • migăliși
  • migăliseși
a III-a (el, ea)
  • migălește
(să)
  • migălească
  • migălea
  • migăli
  • migălise
plural I (noi)
  • migălim
(să)
  • migălim
  • migăleam
  • migălirăm
  • migăliserăm
  • migălisem
a II-a (voi)
  • migăliți
(să)
  • migăliți
  • migăleați
  • migălirăți
  • migăliserăți
  • migăliseți
a III-a (ei, ele)
  • migălesc
(să)
  • migălească
  • migăleau
  • migăli
  • migăliseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • migăi
  • migăire
  • migăit
  • migăitu‑
  • migăind
  • migăindu‑
singular plural
  • migăiește
  • migăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • migăiesc
(să)
  • migăiesc
  • migăiam
  • migăii
  • migăisem
a II-a (tu)
  • migăiești
(să)
  • migăiești
  • migăiai
  • migăiși
  • migăiseși
a III-a (el, ea)
  • migăiește
(să)
  • migăiască
  • migăia
  • migăi
  • migăise
plural I (noi)
  • migăim
(să)
  • migăim
  • migăiam
  • migăirăm
  • migăiserăm
  • migăisem
a II-a (voi)
  • migăiți
(să)
  • migăiți
  • migăiați
  • migăirăți
  • migăiserăți
  • migăiseți
a III-a (ei, ele)
  • migăiesc
(să)
  • migăiască
  • migăiau
  • migăi
  • migăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)