26 de definiții pentru mieriu (bleu)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIERIU1, -IE, mierii, adj. (Reg.) Albastru (-deschis). – Mier (reg. „albastru” < lat.) + suf. -iu.

mieriu1, ~ie a [At: CANTEMIR, IST. 369 / V: ~rău, ~râi, ~râu, mereu, mirâu, miriu / A și: mie~ / Pl: ~ii / E: mier + -iu] 1 (Reg) De culoare albastră, variind între albastru-deschis și albastru-închis, până la violet Si: (reg) mierior, mierui2, mieru. 2 (Pop; îs) Bubă ~ie Furuncul care apare mai ales la încheieturile degetelor de la picioare și în podul palmei Si: (reg) bubă-albastră, bubă-vănătă. 3 (Reg) Verde.

MIERIU1, -IE, mierii, adj. (Reg.) Albastru (deschis). – Mier (reg. „albastru” < lat.) + suf. -iu.

MIERIU, -IE, mierii, adj. (Transilv., Mold.) Albastru. Codrule, frunză mierie, Eu mă culc, tu mă mîngîie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 199. Am o rochie mierie Și e plină de puzderie (Cerul și stelele).

MIERIU adj. (Mold., Ban., Trans. SV, Trans. N). Albastru. A: Ochii mierii în giur împregiur ca cum ar fi cu siurmea văpsiți. CANTEMIR, ST. C: Mjériu. Caeruleus. AC, 313. Mjeriĕ. Caerulea. AC, 353. Cu ochi mierii și luminoasă, În trup naltă și sănătoasă. CÎNTECE, 5v. Mieriu. MȘE, 85. Etimologie: mier + suf. -iu.

mieriu a. albastru deschis. [Etimologie necunoscută].

mĭeríŭ, -íe adj. (d. mĭere). Munt. Trans. De coloarea mieriĭ: frunza codruluĭ toamna e mĭerie, de coloarea mĭeriĭ (ziaru Dacia, Bucureștĭ, 3 Ĭuliŭ 1920, 1, 5). Albastru (cp. cu albastru, dim. d. alb): ochĭ căpriĭ, negri și mĭeriĭ (Rebr. 2, 168). Nord. (mĭeriŭ, miriŭ, mirîŭ): acestuĭ neam le-aŭ zis Greciĭ Savromațĭ de pe ochiĭ mĭeriĭ albinețĭ, adecă ochĭ de șopîrlă (Cost. 1, 25); Heĭ, tu, soră, tu mirîĭe, Fă colac din noaŭă grîĭe (Țpl. 4); Am o sucnă mirie Plină de puzdérie = ceru’nstelat (Zbĭera, 322). – În Olt. mĭerliŭ și merliŭ, pe aĭurea și meriŭ. – Greșit crede Wgd. (6, 20) că acc. e mĭériŭ la Cost.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mieriu (rar) adj. m., f. mierie; pl. m. și f. mierii

mieriu (rar) adj. m., f. mierie; pl. m. și f. mierii

mieriu (albastru-deschis, de culoarea mierii) adj. m., f. mierie; pl. m. și f. mierii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MIERIU adj. v. albăstriu, albăstrui.

mieriu adj. v. ALBĂSTRIU. ALBĂSTRUI.

PIATRĂ-MIERIE s. v. calcantit, sulfat de cupru.

piatră-mierie s. v. CALCANTIT. SULFAT DE CUPRU.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mieriu, mierie, (mierâu), adj. – (reg.) Albastru; albăstrui, alboi. – Din mier „albastru” < lat. merus „albastru” + suf. -iu (DEX, MDA).

mieriu, -ie, (mierâu), adj. – Albastru; albăstrui, alboi. – Lat. merus „albastru” (DLRM 1958); Din rad. *mel „în culori, mai ales întunecate”; Cuvânt autohton (Russu 1981: 353).

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MIERÍU1, -ÍE adj. (Regional) De culoare albastră, care variază între albastru-deschis și albastru-închis pînă la violet; (regional) mierui2, mieru. Ochii mierîi în giur împregiur ca cum ar fi cu siurmea văpsiți. CANTEMIR, IST. 369, cf. ANON. CAR., BUDAI-DELEANU, LEX., LB, BARCIANU, V., CIHAC, II, 595, CONV. LIT. XX, 1013. Îl tivesc cu primă (petea, panllică) mierie. MARIAN, NU. 251, cf. ALEXI, W., TDRG, PASCU, S. 224. După culoare, ochii pot fi negri, căprii sau căprui, albaștri, mierii (sau merii), verzi. CANDREA, F. 42. Și uneori, cînd e apa merie, mai ales acuma primăvara, se dă bine și prinz. BRĂTESCU-VOINEȘTI, ap. CADE. Fața cerului sau mierie (vînăt), fața nucului (brun) . . . se produc prin amestecarea altor culori vegetale. PĂCALĂ, M. R. 512. Și de-i deochiat de ochi căprii, și de-i deochiat de ochi negri, și de-i deochiat de ochi mierii – descîntecul din gura mea, leacul de la Dumnezeu ! REBREANU, I. 403, cf. DR. V, 406, PRIBEAGUL, P. R. 57. Nori galbeni în turmă răzleață Pe mieria pustă colindă. BENIUC, C. P. 31. Păseruică cam mnierie, Spune-i la badea să vie. MARIAN, O. II, 20. Mîndrulițo, ochi nerii, Albă ești și nu-mi trebui. MAT. FOLK. 1033. Mîndruluț, cu ochi mnerii, Aș hi vrut să nu te ști. ȚIPLEA, P. P. 71. De-o h'i deot'iat ot' oacheș, De-o h'i deot'iat of mnerîi,. . . Io nu le-am descîntat. CANDREA, Ț. O. 51. Cucuie, peanâ mierîie, Spune mîndrului să vie. BÎRLEA, C. P. 28. Socule. . . mai mult floare albă nu-i face, nici boabe merii nu-i coace. ȘEZ. XX, 83, cf. PODARIU, FL. 91. De ti-o diot'at boreasă cu ochi mnerîi. . . Nimnică să nu-s hiie. ALRT II 154, cf. ALR i 32, 1 233, 1483, 1 484, ALR II/I h 245, ALR II, 3 402, 3 403, 4 394, A I 36. ◊ Bubă mierie = un fel de furuncul care apare mai ales la încheieturile degetelor de la picioare și în podul palmei; (regional) bubă-albastră, bubă-vînătă. Bubă mierie, Bubă de 99 feluri, Bubă cu 9 guri, Nu te înălța. MARIAN, D. 307. ♦ Verde. Cf. DDRF, ALR I 29/280, 298, 348. - Accentuat și: miériu. - Pl.: mierii. - Și: mierîu, -îie (CANTEMIR, IST. 369, LB, CONV. LIT. XX, 1013, CANDREA, Ț. O. 51, ALR I 29, 31, 32, 1233, 1484), mieráu (LET. i 26/20, REV. CRIT. IV, 338, ALR I 29/305, 32/302, 305, 1233/227, 243), mierîi, -îie (ALR I 32/98, 129, 269, 285, 1 233/227, 243), miríu, -ie (TDRG, GOROVEI, C. 65), mirîu, -íie (TDRG, ALR I 32/354), mereu, -éie (COȘBUC, B. 130) adj. – Mier + suf. -iu.

MIERÎÍ2, -ÍIE adj. v. mieriu1.

Intrare: mieriu (bleu)
mieriu adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mieriu
  • mieriul
  • mieriu‑
  • mierie
  • mieria
plural
  • mierii
  • mieriii
  • mierii
  • mieriile
genitiv-dativ singular
  • mieriu
  • mieriului
  • mierii
  • mieriei
plural
  • mierii
  • mieriilor
  • mierii
  • mieriilor
vocativ singular
plural
mierău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
miriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mirâu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mierâi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mierâu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mieriu, mierieadjectiv

etimologie:
  • Mier (regional „albastru” din limba latină) + sufix -iu. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.