26 de definiții pentru mieriu (bleu)
din care- explicative (13)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
- specializate (2)
- altele (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MIERIU1, -IE, mierii, adj. (Reg.) Albastru (-deschis). – Mier (reg. „albastru” < lat.) + suf. -iu.
mieriu1, ~ie a [At: CANTEMIR, IST. 369 / V: ~rău, ~râi, ~râu, mereu, mirâu, miriu / A și: mie~ / Pl: ~ii / E: mier + -iu] 1 (Reg) De culoare albastră, variind între albastru-deschis și albastru-închis, până la violet Si: (reg) mierior, mierui2, mieru. 2 (Pop; îs) Bubă ~ie Furuncul care apare mai ales la încheieturile degetelor de la picioare și în podul palmei Si: (reg) bubă-albastră, bubă-vănătă. 3 (Reg) Verde.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MIERIU1, -IE, mierii, adj. (Reg.) Albastru (deschis). – Mier (reg. „albastru” < lat.) + suf. -iu.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MIERIU, -IE, mierii, adj. (Transilv., Mold.) Albastru. Codrule, frunză mierie, Eu mă culc, tu mă mîngîie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 199. Am o rochie mierie Și e plină de puzderie (Cerul și stelele).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MIERIU adj. (Mold., Ban., Trans. SV, Trans. N). Albastru. A: Ochii mierii în giur împregiur ca cum ar fi cu siurmea văpsiți. CANTEMIR, ST. C: Mjériu. Caeruleus. AC, 313. Mjeriĕ. Caerulea. AC, 353. Cu ochi mierii și luminoasă, În trup naltă și sănătoasă. CÎNTECE, 5v. Mieriu. MȘE, 85. Etimologie: mier + suf. -iu.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mieriu a. albastru deschis. [Etimologie necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mĭeríŭ, -íe adj. (d. mĭere). Munt. Trans. De coloarea mieriĭ: frunza codruluĭ toamna e mĭerie, de coloarea mĭeriĭ (ziaru Dacia, Bucureștĭ, 3 Ĭuliŭ 1920, 1, 5). Albastru (cp. cu albastru, dim. d. alb): ochĭ căpriĭ, negri și mĭeriĭ (Rebr. 2, 168). Nord. (mĭeriŭ, miriŭ, mirîŭ): acestuĭ neam le-aŭ zis Greciĭ Savromațĭ de pe ochiĭ mĭeriĭ albinețĭ, adecă ochĭ de șopîrlă (Cost. 1, 25); Heĭ, tu, soră, tu mirîĭe, Fă colac din noaŭă grîĭe (Țpl. 4); Am o sucnă mirie Plină de puzdérie = ceru’nstelat (Zbĭera, 322). – În Olt. mĭerliŭ și merliŭ, pe aĭurea și meriŭ. – Greșit crede Wgd. (6, 20) că acc. e mĭériŭ la Cost.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mierău a vz mieriu1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mierâi2, ~âie a vz mieriu1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mierâu, ~âie a vz mieriu1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mirâu, ~âie a vz mieriu1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
miriu, ~ie a vz mieriu1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
miríŭ, -íe adj. V. mĭeriŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mieriu (rar) adj. m., f. mierie; pl. m. și f. mierii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mieriu (rar) adj. m., f. mierie; pl. m. și f. mierii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mieriu (albastru-deschis, de culoarea mierii) adj. m., f. mierie; pl. m. și f. mierii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MIERIU adj. v. albăstriu, albăstrui.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mieriu adj. v. ALBĂSTRIU. ALBĂSTRUI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PIATRĂ-MIERIE s. v. calcantit, sulfat de cupru.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
piatră-mierie s. v. CALCANTIT. SULFAT DE CUPRU.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
mieriu, mierie, (mierâu), adj. – (reg.) Albastru; albăstrui, alboi. – Din mier „albastru” < lat. merus „albastru” + suf. -iu (DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mieriu, -ie, (mierâu), adj. – Albastru; albăstrui, alboi. – Lat. merus „albastru” (DLRM 1958); Din rad. *mel „în culori, mai ales întunecate”; Cuvânt autohton (Russu 1981: 353).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MIERÍU, -ÍIE adj. v. mieriu1.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MIERÍU1, -ÍE adj. (Regional) De culoare albastră, care variază între albastru-deschis și albastru-închis pînă la violet; (regional) mierui2, mieru. Ochii mierîi în giur împregiur ca cum ar fi cu siurmea văpsiți. CANTEMIR, IST. 369, cf. ANON. CAR., BUDAI-DELEANU, LEX., LB, BARCIANU, V., CIHAC, II, 595, CONV. LIT. XX, 1013. Îl tivesc cu primă (petea, panllică) mierie. MARIAN, NU. 251, cf. ALEXI, W., TDRG, PASCU, S. 224. După culoare, ochii pot fi negri, căprii sau căprui, albaștri, mierii (sau merii), verzi. CANDREA, F. 42. Și uneori, cînd e apa merie, mai ales acuma primăvara, se dă bine și prinz. BRĂTESCU-VOINEȘTI, ap. CADE. Fața cerului sau mierie (vînăt), fața nucului (brun) . . . se produc prin amestecarea altor culori vegetale. PĂCALĂ, M. R. 512. Și de-i deochiat de ochi căprii, și de-i deochiat de ochi negri, și de-i deochiat de ochi mierii – descîntecul din gura mea, leacul de la Dumnezeu ! REBREANU, I. 403, cf. DR. V, 406, PRIBEAGUL, P. R. 57. Nori galbeni în turmă răzleață Pe mieria pustă colindă. BENIUC, C. P. 31. Păseruică cam mnierie, Spune-i la badea să vie. MARIAN, O. II, 20. Mîndrulițo, ochi nerii, Albă ești și nu-mi trebui. MAT. FOLK. 1033. Mîndruluț, cu ochi mnerii, Aș hi vrut să nu te ști. ȚIPLEA, P. P. 71. De-o h'i deot'iat ot' oacheș, De-o h'i deot'iat of mnerîi,. . . Io nu le-am descîntat. CANDREA, Ț. O. 51. Cucuie, peanâ mierîie, Spune mîndrului să vie. BÎRLEA, C. P. 28. Socule. . . mai mult floare albă nu-i face, nici boabe merii nu-i coace. ȘEZ. XX, 83, cf. PODARIU, FL. 91. De ti-o diot'at boreasă cu ochi mnerîi. . . Nimnică să nu-s hiie. ALRT II 154, cf. ALR i 32, 1 233, 1483, 1 484, ALR II/I h 245, ALR II, 3 402, 3 403, 4 394, A I 36. ◊ Bubă mierie = un fel de furuncul care apare mai ales la încheieturile degetelor de la picioare și în podul palmei; (regional) bubă-albastră, bubă-vînătă. Bubă mierie, Bubă de 99 feluri, Bubă cu 9 guri, Nu te înălța. MARIAN, D. 307. ♦ Verde. Cf. DDRF, ALR I 29/280, 298, 348. - Accentuat și: miériu. - Pl.: mierii. - Și: mierîu, -îie (CANTEMIR, IST. 369, LB, CONV. LIT. XX, 1013, CANDREA, Ț. O. 51, ALR I 29, 31, 32, 1233, 1484), mieráu (LET. i 26/20, REV. CRIT. IV, 338, ALR I 29/305, 32/302, 305, 1233/227, 243), mierîi, -îie (ALR I 32/98, 129, 269, 285, 1 233/227, 243), miríu, -ie (TDRG, GOROVEI, C. 65), mirîu, -íie (TDRG, ALR I 32/354), mereu, -éie (COȘBUC, B. 130) adj. – Mier + suf. -iu.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MIERĂU adj. v. mieriu1.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MIERÎÍ2, -ÍIE adj. v. mieriu1.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A108) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
mieriu, mierieadjectiv
- 1. Albastru, albastru-deschis, albăstriu, albăstrui. DEX '09 DLRLCsinonime: albastru albastru-deschis albăstriu albăstrui diminutive: mierior
- Codrule, frunză mierie, Eu mă culc, tu mă mîngîie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 199. DLRLC
- Am o rochie mierie Și e plină de puzderie (Cerul și stelele). DLRLC
-
etimologie:
- Mier (regional „albastru” din limba latină) + sufix -iu. DEX '09 DEX '98