7 definiții pentru mielom


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIELÓM, mieloame, s. n. Boală malignă având originea în măduva osoasă, caracterizată prin apariția unor tumori pe oasele late. [Pr.: mi-e-.Pl. și: mielomuri] – Din fr. myélome.

MIELÓM, mieloame, s. n. Boală malignă având originea în măduva osoasă, caracterizată prin apariția unor tumori pe oasele late. [Pr.: mi-e-.Pl. și: mielomuri] – Din fr. myélome.

mielom sn [At: DEX / P: mi-e~ / Pl: ~oame, ~uri / E: fr myélome] Boală malignă având originea în măduva osoasă, caracterizată prin apariția unor tumori pe oasele late.

MIELÓM s.n. (Med.)Tumoare a măduvei osoase. [Pl. -oame. / < fr. myélome].

MIELÓM s. n. tumoare malignă a măduvei oaselor. (< fr. myélome)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mielóm (mi-e-) s. n., pl. mieloáme/mielómuri

mielóm s.n. (sil. mi-e-), pl. mieloáme / mielómuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MIELÓM s. (MED.) boala Rustițki-Kahler.

Intrare: mielom
mielom1 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: mi-e- info
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mielom
  • mielomul
  • mielomu‑
plural
  • mieloame
  • mieloamele
genitiv-dativ singular
  • mielom
  • mielomului
plural
  • mieloame
  • mieloamelor
vocativ singular
plural
mielom2 (pl. -uri) substantiv neutru
  • silabație: mi-e- info
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mielom
  • mielomul
  • mielomu‑
plural
  • mielomuri
  • mielomurile
genitiv-dativ singular
  • mielom
  • mielomului
plural
  • mielomuri
  • mielomurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mielom

  • 1. Boală malignă având originea în măduva osoasă, caracterizată prin apariția unor tumori pe oasele late.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: