MICROANTOLOGIE, microantologii, s. f. Antologie de proporții reduse. [Pr.: -cro-an-] – Micro-¹ + antologie.

MICROANTOLOGIE s. f. antologie de proporții reduse. (< micro¹- + antologie)

microantologie s. f. Antologie de mică întindere ◊ „Punctul de atracție îl constituie Antologia lirică franceză (de fapt o microantologie, cum o caracterizează Ov.S. Crohmălniceanu în Cuvântul său introductiv).” Cont. 12 XI 65 p. 3. ◊ „La televizor, microconcert, microantologie. Una voia un microreportaj, cealaltă îmi cerea un microfoileton. Câțiva contau pe sprijinul meu în alcătuirea unei micromonografii. Dacă voiam, puteam să prezint materialele sub forma unor microeseuri. Chiar și o microanchetă [...] Mi se pare că săltărețul micro a început să devie un pretext șablon. Și atunci de ce s-ar mai tipări trei fișe pentru trei publicații când s-ar putea, foarte bine, concepe un microfișier corespunzător?” Gaz. lit. 10 II 66 p. 4. ◊ „În cunoscuta revistă literară din Florența, Inventario [...] a apărut o microantologie de poezie română contemporană [...]” R.lit. 31 I 85 p. 24; v. și I.B. 4 XII 65 p. 4, Fl. 2 XI 84 p. 10 (din micro- + antologie; I. Iordan în SCL 4/70 p. 394)

microantologie (desp. mi-cro-an-) s. f., art. microantologia, g.-d. art. microantologiei; pl. microantologii, art. microantologiile (desp. -gi-i-)

*microantologie (mi-cro-an-) s. f., art. microantologia, g.-d. art. microantologiei; pl. microantologii, art. microantologiile

microantologie s. f., pl. microantologii