12 definiții pentru micșor micușor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

micșor, ~oa a [At: CORESI, EV. 368 / V: micușor / Pl: ~i, ~oare / E: mic + -(u)șor] 1-36 (Șhp) (Cam) mic (1, 15-18, 21-24, 27, 29, 30-31, 37-39, 41-42) Si: micuț (1-36), (pop) micșorel (1-36), micșorică (1-36), micuțel (1-36), micutică (1-36), micuțel (1-36), micuțică (1-36), mititel (1-36), mititeluș (1-36), mititeluț (1-36), mititică (1-25), mititicuță (1-36), (Mar) micuruț (1-36), mititioc (1-36), mititiocuț (1-36). 37 (Îs) Lăcustă micușoară Cosaș (Tettigonia viridissima).

MICȘÓR, -OÁRĂ, micșori, -oare, adj. (Rar) Micuț. [Var.: micușór, -oáră adj.] – Mic + suf. -ușor.

MICȘÓR, -OÁRĂ, micșori, -oare, adj. Micuț. [Var.: micușór, -oáră adj.] – Mic + suf. -ușor.

MICȘÓR, -OÁRĂ, micșori, -oare, adj. Diminutiv al lui mic2. 1. (În opoziție cu mare) v. mic2 (1). Frumos și încruntat; micșor, și părea ca un munte. DELAVRANCEA, O. II 173. Buruiana e micșoară, Ca rubinu roșioară. VĂCĂRESCU, P. 338. Am patru surioare. Două mari, două micșoare; una pe alta se alungă Și nu pot să se ajungă (Roatele). GOROVEI, C. 321. 2. (În opoziție cu lat) v. mic 2 (1). Sînt doi munți prin care curge un riu micșor. GOLESCU, Î. 82. 3. (În opoziție cu vîrstnic) v. mic 2 (5). Numai fetele erau mai mari; băieții erau micșori. GALACTION, O. I 292. Eu micșor mi-am fost, minte n-am avut. PĂSCULESCU, L. P. 9. – Variantă: micușór, -oáră (MIRONESCU, S. A. 33, NEGRUZZI, S. III 87) adj.

micșór, -oáră adj. V. micușor.

micușor, ~oa a vz micșor

MICUȘÓR, -OÁRĂ adj. v. micșor.

MICUȘÓR, -OÁRĂ adj. v. micșor.

MICUȘÓR, -OÁRĂ adj. v. micșor.

micușór (est) și micșór (vest), -oáră adj. (dim. d. mic). Cam mic, micuț, mititel.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

micșór (rar) adj. m., pl. micșóri; f. micșoáră, pl. micșoáre

micșór adj. m., pl. micșóri; f. sg. micșoáră, pl. micșoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MICȘÓR adj. v. micuț, mititel, scurticel.

micșor adj. v. MICUȚ. MITITEL. SCURTICEL.

Intrare: micșor
micșor adjectiv
adjectiv (A28)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • micșor
  • micșorul
  • micșoru‑
  • micșoa
  • micșoara
plural
  • micșori
  • micșorii
  • micșoare
  • micșoarele
genitiv-dativ singular
  • micșor
  • micșorului
  • micșoare
  • micșoarei
plural
  • micșori
  • micșorilor
  • micșoare
  • micșoarelor
vocativ singular
plural
micușor adjectiv
adjectiv (A28)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • micușor
  • micușorul
  • micușoru‑
  • micușoa
  • micușoara
plural
  • micușori
  • micușorii
  • micușoare
  • micușoarele
genitiv-dativ singular
  • micușor
  • micușorului
  • micușoare
  • micușoarei
plural
  • micușori
  • micușorilor
  • micușoare
  • micușoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)