miaș sm [At: COD. VOR. 44/24 / Pl: ~i / E: mie + -aș] Căpetenie militară care comanda în vechime o unitate formată în principiu dintr-o mie de ostași Si: (îvr) miar (1).

miáș m. (d. mie, după gr. hiliarhos. Cp. cu sutaș). Vechĭ. Comandant de 1000 de soldațĭ pedeștri. V. maĭor, bimbașa.

miaș, miași, s.m. (înv.) comandant de 1000 de soldați.

MIÁȘ s. m. Căpetenie militară care comanda în vechime o unitate formată în principiu dintr-o mie de ostași; (învechit, rar) miar (1). Audzi sutașul și se apropie cătră miiașu de spuse. COD. VOR. 44/24. Du acestu giurelu la miiașului. ib. 52/9, cf. 36/10, 72/7. Se apropie miiașul și-lu întrebă (sec. XVI). GCR I, *3/35, cf. *4/24. Pilcul. . . corespunde unei vechi împărțiri militare și administrative la ruși, în fruntea căreia se afla un șef numit miiaș. BOGDAN, O. 17. - Pl.: miași. – Mie + suf. -aș.