MIÁȘ s. m. Căpetenie militară care comanda în vechime o unitate formată în principiu dintr-o mie de ostași; (învechit, rar) miar (1). Audzi sutașul și se apropie cătră miiașu de spuse. COD. VOR. 44/24. Du acestu giurelu la miiașului. ib. 52/9, cf. 36/10, 72/7. Se apropie miiașul și-lu întrebă (sec. XVI). GCR I, *3/35, cf. *4/24. Pilcul. . . corespunde unei vechi împărțiri militare și administrative la ruși, în fruntea căreia se afla un șef numit miiaș. BOGDAN, O. 17. - Pl.: miași. – Mie + suf. -aș.