13 definiții pentru mișto (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIȘTÓ adj. invar. (Arg.) (Foarte) bun, (foarte) frumos. ♦ (Substantivat, n., în expr.) A lua (pe cineva) la mișto = a-și bate joc (de cineva), a ironiza. – Din țig. mišto.

mișto [At: BUL. FIL. II, 277 / V: ~oc a / E: rrm mișto] (Arg) 1-2 ain (Cu valoare de superlativ) (Foarte bun sau) foarte frumos. 3 s (Îe) A lua (sau, rar, a umfla pe cineva) Ia ~ sau a lua peste ~ A(-și) bate joc de cineva. 4 s (Rar; îae) A lua la rost.

MIȘTÓ adj. invar. (Arg.) (Foarte) bun, (foarte) frumos. ♦ (Substantivat, n., în expr.) A lua (pe cineva) la mișto = a-și bate joc (de cineva), a-l ironiza. – Din țig. mišto.

MIȘTÓ adj. invar. pop. Care este foarte bun; foarte frumos. /<țig. mišto

miștoc2 sn, a vz mișto


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

miștó1 (arg.) adj. invar.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MIȘTÓ adj. v. apetisant, arătos, bun, chipeș, delicios, frumos, gustos, izbutit, îmbietor, plăcut, realizat, reușit, savuros, suculent, valoros.

mișto adj. v. ARĂTOS. BUN. CHIPEȘ. FRUMOS. IZBUTIT. REALIZAT. REUȘIT. VALOROS.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

miștó adj. – (Arg.) Drăguț, frumos. Țig. mišto „bun” (Graur 171; Juilland 168), cf. țig. sp. mištó „bun” (Claveriá 159).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a coti mișto expr. (intl.) a da bacșiș bun.

bine și mișto de tine expr. (glum.) folosită în replică la întrebarea „ce mai faci?”

mișto I s. n. pl. miștouri ironie, batjocură. II. adj. invar. bun; frumos. III. adv. frumos.

Intrare: mișto (adj.)
mișto2 (adj.) adjectiv invariabil
adjectiv invariabil (I9)
Surse flexiune: DOR
  • mișto
  • mișt‑
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mișto (adj.)

etimologie: