opțiuni
  • info

7 definiții pentru meșteșugări

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MEȘTEȘUGĂRI, meșteșugăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A lucra în calitate de meșteșugar. – V. meșteșugar.

MEȘTEȘUGĂRI, meșteșugăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A lucra în calitate de meșteșugar. – V. meșteșugar.

meșteșugări vi [At: DEȘLIU, G. 33 / Pzi: ~resc / E: meșteșugar] (Rar) A lucra în calitate de meșteșugar.

A MEȘTEȘUGĂRI ~esc intranz. rar A practica ocupația de meșteșugar; a fi meșteșugar. /Din meșteșugar

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

meșteșugări (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. meșteșugăresc, 3 sg. meșteșugărește, imperf. 1 meșteșugăream; conj. prez. 1 sg. să meșteșugăresc, 3 să meșteșugărească

meșteșugări (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. meșteșugăresc, imperf. 3 sg. meșteșugărea; conj. prez. 3 să meșteșugărească

meșteșugări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. meșteșugăresc, imperf. 3 sg. meșteșugărea; conj. prez. 3 sg. și pl. meșteșugărească

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MEȘTEȘUGĂRI vb. IV. Intranz. (Rar) A lucra în calitate de meșteșugar; a exercita profesiunea de meșteșugar. Voi, care meșteșugăriți. . . Peste zări de ogoare, Prin cîntări de motoare. DEȘLIU, G. 33. - Prez. ind.: meșteșugăresc. – V. meșteșugar.

Intrare: meșteșugări
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • meșteșugări
  • meșteșugărire
  • meșteșugărit
  • meșteșugăritu‑
  • meșteșugărind
  • meșteșugărindu‑
 singular plural
  • meșteșugărește
  • meșteșugăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • meșteșugăresc
 (să)
  • meșteșugăresc
  • meșteșugăream
  • meșteșugării
  • meșteșugărisem
a II-a (tu)
  • meșteșugărești
 (să)
  • meșteșugărești
  • meșteșugăreai
  • meșteșugăriși
  • meșteșugăriseși
a III-a (el, ea)
  • meșteșugărește
 (să)
  • meșteșugărească
  • meșteșugărea
  • meșteșugări
  • meșteșugărise
plural I (noi)
  • meșteșugărim
 (să)
  • meșteșugărim
  • meșteșugăream
  • meșteșugărirăm
  • meșteșugăriserăm
  • meșteșugărisem
a II-a (voi)
  • meșteșugăriți
 (să)
  • meșteșugăriți
  • meșteșugăreați
  • meșteșugărirăți
  • meșteșugăriserăți
  • meșteșugăriseți
a III-a (ei, ele)
  • meșteșugăresc
 (să)
  • meșteșugărească
  • meșteșugăreau
  • meșteșugăriră
  • meșteșugăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

meșteșugări, meșteșugărescverb

  • 1. rar A lucra în calitate de meșteșugar. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi meșteșugar DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.