4 definiții pentru meșteritoare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
meșteritoare sf [At: T. PAPAHAGI, M. 225 / Pl: ~ori / E: meșteri + -toare] (Mar; în superstiții) Meșteră (15).
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MEȘTERITOARE s. v. babă, vrăjitoare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
meșteritoare s. v. BABĂ. VRĂJITOARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MEȘTERITOÁRE s. f. (Prin Maram.; în practicile bazate pe superstiții) Femeie care se pricepe la farmece, la vrăji, la descîntece, care practică farmecele, vrăjile, descîntecele; (popular) fermecătoare, meșteriță, meștereasă, meșteră (v. meșter, 15). Cf. T. PAPAHAGI, M. 225. – Pl.: ? – Meșteri + suf. -toare.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: meșteritoare
meșteritoare substantiv feminin
| substantiv feminin (F103) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||