măzdri v vz mezdri

mejdri v vz mezdri

mizdri v vz mezdri

MEZDRI, mezdresc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A ciopli, a netezi cu cuțitoaia. 2. (Despre capre, oi) A roade cu dinții coaja copacilor.

mezdrésc și mi- v. tr. (rus. mezdrítĭ, mĕazdrítĭ, cr. mezdriti, ceh. mizdriti, a răzui pĭeĭle (orĭ un lemn cu cuțitoaĭa). Pasc vîrfurile, rod coaja copacilor (V. tușinez). Fig. Iron. Risipesc, manînc, fur: a mizdri parale. – Și miz-. Și mij-, mej- (Olt.).

mezdri (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mezdresc, imperf. 3 sg. mezdrea; conj. prez. 3 să mezdrească

mezdri vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mezdresc, imperf. 3 sg. mezdrea; conj. prez. 3 sg. și pl. mezdrească

MEZDRI vb. v. cuțitoi, juli, jupui, roade, zdreli, zgâria.

mezdri vb. v. CUȚITOI. JULI. JUPUI. ROADE. ZDRELI. ZGÎRIA.

mezdri (mezdresc, mezdrit), vb. – 1. (Trans.) A curăța pielea de carne. – 2. A răzui. – 3. (Despre animale) A roade iarba și frunzele, a coji ramurile. – 4. A se strica, a consuma, a risipi. – Var. mizdri. Sl. (cr., slov., rus.) mezdriti „a descărna”, din sl. mezo „carne” (Cihac, II, 194; Tiktin; Conev 66), care pare să se fi confundat cu sl. mezdra „membrană” (Berneker, II, 45). – Der. mezdrea (var. mezdreală), s. f. (Trans., cuțit, lopată).

mezdri, mezdresc, vb. tranz. – 1. A ciopli, a netezi lemnul cu mezdreaua. 2. A tăia bulgărele de lut (folosit la confecționarea ceramicii casnice) în felii foarte subțiri, pentru a se elimina impuritățile. – Din sl. mezdriti „a descărna” < sl. mezo „carne” (Cihac, Tiktin, Conev, cf. DER); din bg. mezdrja (DEX).

mezdri, mezdresc, vb. tranz. – A ciopli cu mezdreaua. – Din srb. mezdriti (MDA).