meteorizație sf [At: BREZOIANU, A. 574/18 / V: (înv) ~isațiune / P: ~te-o~ / Pl: ~ii / E: fr météorisation] Meteorism.

METEORIZAȚIE s.f. 1. Totalitatea modificărilor fizice și chimice suferite de roci în contact cu atmosfera. 2. Meteorism. [Gen. -iei. / < fr. météorisation].

METEORIZAȚIE s. f. 1. totalitatea modificărilor fizice și chimice suferite de roci în contact cu atmosfera. 2. meteorism. (< fr. météorisation)

meteorisațiune sf vz meteorizație

!meteorizație (desp. -te-o-, -ți-e) s. f., art. meteorizația (desp. -ți-a), g.-d. meteorizații, art. meteorizației

meteorizație (-te-o-, -ți-e) s. f., art. meteorizația (-ți-a), g.-d. art. meteorizației; pl. meteorizații, art. meteorizațiile (-ți-i-)

meteorizație s. f. (sil. -te-o-, -ți-e), art. meteorizația (sil. -ți-a), g.-d. art. meteorizației; pl. meteorizații, art. meteorizațiile (sil. -ți-i-)

METEORIZAȚIE s. v. balonare, flatulență, meteorism.

meteorizație s. v. BALONARE. METEORISM.

METEORIZAȚIE s. f. (Med.) Balonare a abdomenului (la oameni și la animale) provocată de acumularea gazelor în intestine; meteorism. Acidul carbonic care se desbrănează din nutrețul cel verde produce meteorisația, adică umflarea cu vînt a mațelor care devin ca niște bășice. BREZOIANU, A. 574/18, cf. ENC. VET. 478. - Pronunțat: -te-o-.- Pl.: meteorizații. -Și: (învechit) meteorisațiúne s. f. MAN. SĂNĂT. 315/9. - Din fr. météorisation.

METEORISAȚIUNE s. f. v. meteorizație.