metah sn [At: (a. 1802) URICARIUL I, 13 / Pl: ~uri / E: tc meta, metah] (Tcî) Bun, produs destinat vânzării și cumpărării Si: marfă (7).

metáh n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] metà, pop. matah, marfă, lucru, mobilă). Vechĭ. Rar. Product (vite, unt, mĭere ș. a.).

METAH s. v. marfă.

metah s.n. (econ.; înv.) v. Articol. Marfă. Produs.

metah s. v. MARFĂ.

METÁH s. n. (Turcism învechit) Bun, produs (destinat vînzării și cumpărării); marfă. Încetează tot feliul de neguțitorie. . . la ieșirea peste hotar la toate metahurile ce țara aceasta le scoate (a. 1802). URICAEIUL, I, 13. Orănda pădurei și a dohotului ce se va aduce în tîrgul acesta. . . să fie numai a episcopiei. . ., acestea fiind din metahurile țerii (a. 1813). ib. V, 5/22, cf. I, 396, R. BRĂESCU, M. 68. - Pl.: metahuri. – Din tc. meta, metah.