METÁH s. n. (Turcism învechit) Bun, produs (destinat vînzării și cumpărării); marfă. Încetează tot feliul de neguțitorie. . . la ieșirea peste hotar la toate metahurile ce țara aceasta le scoate (a. 1802). URICAEIUL, I, 13. Orănda pădurei și a dohotului ce se va aduce în tîrgul acesta. . . să fie numai a episcopiei. . ., acestea fiind din metahurile țerii (a. 1813). ib. V, 5/22, cf. I, 396, R. BRĂESCU, M. 68. - Pl.: metahuri. – Din tc. meta, metah.