meroblastic, ~ă [At: DEX / Pl: ~ici, ~ice / E: fr méroblastique] 1 sf (Blg) Proces de formare a blastomerelor în regiunea nucleului prin segmentarea oului sau a zigotului animal. 2 a De meroblastică (1).

MEROBLASTIC, -Ă adj. (biol.) care contribuie numai parțial la formarea celulelor. (< fr. méroblastique)

MERO- „parte, coapsă; tăiere, secționare, diviziune”. ◊ gr. meros „parte, coapsă, diviziune” > fr. méro-, germ. id., engl. id. > rom. mero-. □ ~blastic (v. -blastic), adj., care numai parțial ia parte la formarea celulelor; ~blastie (v. -blastie), s. f., segmentare a oului sau a zigotului și formare de blastomere numai în regiunea nucleului; ~cel (v. -cel₂), s. n., hernie crurală; ~cenoză (v. -cenoză₁), s. f., porțiune din biocenoză formată din părți repetabile ale organismelor (frunze, tulpini etc.) pe care trăiesc alte organisme; ~crin (v. -crin), adj., (despre glande) la care celulele secretorii își mențin integritatea în ciclurile succesive de activitate fiziologică; ~fite (v. -fit), adj., s. f. pl., (plante) care cresc în medii cu umiditate moderată din zonele de climă temperată; ~gamie (v. -gamie), s. f., proces de fecundație la care copulează merogameții mai mici decît în cazul hologamiei; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de diviziune a celulei apicale; ~gon (v. -gon₁), s. m., 1. Embrion rezultat prin merogonie. 2. Celulă bătrînă, capabilă să primească material nuclear tînăr; ~gonie (v. -gonie), s. f., proces de fecundare a unui fragment nucleat din oosferă; ~halin (v. -halin), adj., (despre lacuri) care are concentrația în săruri cuprinsă între 2 și 17 ‰; ~mer (v. -mer), s. n., segment dintr-un organism animal întreg; ~microsomie (v. micro-, v. -somie), s. f., micșorare anormală a unor părți ale corpului omenesc; ~mixie (v. -mixie₁), s. f., 1. Proces fiziologic din care iese un merozigot. 2. Transfer unidirecțional al materialului genetic, întîlnit la bacterii; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., proces de regenerare numai parțială a organului vegetal pierdut; ~spermie (v. spermie), s. f., tip particular de reproducere, caracterizat prin dezvoltarea unui ovul care a fost activat de un gamet mascul, al cărui nucleu nu a fuzionat cu cel al ovulului; ~sporange (v. spor/o-, v. -ange), s. m., structură cilindrică situată pe extremitatea umflată a unui sporangiofor; ~statmochineză (v. statmo-, v. -chineză), s. f., proces mitotic anormal care duce la o anafază multipolară; ~tip (v. -tip), s. n., exemplar care a fost obținut pe cale de înmulțire vegetativă din tipul original de cultură; ~tomie (v. -tomie), s. f., 1. Secționare chirurgicală a unei celule vii. 2. Fragmentare a celulei sau a organismului, din care rezultă și părți nenucleate; ~top (v. -top), s. n., loc ocupat de o merocenoză; ~xen (v. -xen), s. n., varietate de biotit, de culoare verde; ~zom (~som) (v. -zom), s. m., unul din seria liniară de segmente, mai mult sau mai puțin similare, ale corpului, aparținînd diferitelor animale.