4 definiții pentru merindăriță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
merindăriță sf [At: MARIAN, Î. 293 / Pl: ~țe / E: merindar2 + -iță] (Trs) 1 Merendiță. 2-3 Merindare1 (2-3).
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MERINDĂRIȚĂ s. v. merindare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
merindăriță s. v. MERINDARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MERINDĂRÍȚĂ s. f. (Prin Transilv.) Merindare1. O muiere înrudită cu mortul. . . dă peste secriu vreunuia din căseni sau vecini o găină și apoi preotului o traistă, merindărița, o lumină, un colac. MARIAN, Î. 293. Din tort să mai țese și cîrpe de bucate (merindăriță) cu cari se-nvăluie merindea în traistă. BREBENEL, GR. P. – Pl.: merindărițe. – Merindar 2 + suf. -iță.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: merindăriță
merindăriță substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||