14 definiții pentru mereng mering


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MERÉNG, merenguri, s. n. Prăjitură preparată din albuș de ou bătut cu zahăr, coaptă la foc slab, adesea umplută cu cremă (de ciocolată) și acoperită cu frișcă. [Pl. și: (m.) merengi.Var.: mering s. m.] – Din fr. meringue.

mering sm [At: DEX / S și: meringue / Pl: ~ngi / E: fr meringue] Prăjitură preparată din albuș de ou bătut cu zahăr, coaptă la foc slab, adesea umplută cu cremă de ciocolată și acoperită cu frișcă. merinjoară sfvz merindioară$

MERÍNG, meringi, s. m. Prăjitură preparată din albuș de ou bătut cu zahăr, coaptă în foc slab, adesea umplută cu cremă (de ciocolată) și acoperită cu frișcă. [Var.: meréng s. m.] – Din fr. meringue.

MÉRING s.n. Prăjitură fină, preparată din zahăr și albuș de ou. [Var. mereng s.m. / < fr. meringue].

MERÍNG / MERÉNG s. n. prăjitură fină preparată din zahăr și albuș de ou. (< fr. meringue)

MERÍNG ~gi m. Prăjitură preparată din albuș de ou bătut cu zahăr (umplută cu cremă) și acoperită cu frișcă. [Var. mereng] /<fr. meringue


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

meríng / meréng s.n., pl. merínguri / merénguri


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MERÍNG s.n. Compoziție de cofetărie, spumoasă sau crocantă, realizată prin încorporarea zahărului în albuș de ou bătut; se folosește ca atare, ca o spumă, în lapte de pasăre, la acoperirea tartelor, pentru a da consistență cremelor și înghețatelor etc., iar prin coacere se realizează blaturi sau coji dulci și crocante, de diferite forme. [var. mereng; sin. bezea.] – Din fr. meringue, it. meringa.

Intrare: mereng
mereng1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mereng
  • merengul
  • merengu‑
plural
  • merenguri
  • merengurile
genitiv-dativ singular
  • mereng
  • merengului
plural
  • merenguri
  • merengurilor
vocativ singular
plural
mereng2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M14)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mereng
  • merengul
  • merengu‑
plural
  • merengi
  • merengii
genitiv-dativ singular
  • mereng
  • merengului
plural
  • merengi
  • merengilor
vocativ singular
plural
mering1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mering
  • meringul
  • meringu‑
plural
  • meringuri
  • meringurile
genitiv-dativ singular
  • mering
  • meringului
plural
  • meringuri
  • meringurilor
vocativ singular
plural
mering2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M14)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mering
  • meringul
  • meringu‑
plural
  • meringi
  • meringii
genitiv-dativ singular
  • mering
  • meringului
plural
  • meringi
  • meringilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mereng mering

  • 1. Prăjitură preparată din albuș de ou bătut cu zahăr, coaptă la foc slab, adesea umplută cu cremă (de ciocolată) și acoperită cu frișcă.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: