9 definiții pentru menținut


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mănține v vz menține

MENȚÍNE, mențín, vb. III. Tranz. 1. A păstra ceva (în aceeași stare sau formă în care se afla la un moment dat), a lăsa neschimbat; p. ext. a face să dureze. ♦ Refl. A continua să existe sub același aspect, a rămâne neschimbat; a dura, a dăinui. 2. (Rar) A întreține o familie, o persoană etc. 3. (Franțuzism, rar) A afirma, a susține ceva cu tărie. – Din fr. maintenir (după ține).

MENȚÍNE vb. III. 1. tr. A păstra ceva neschimbat. ♦ A susține. 2. refl. A rămâne în aceeași stare. ♦ A-și păstra același loc, același post, aceeași poziție. [P.i. mențin, conj. -nă. / cf. it. mantenere, fr. maintenir, după ține].

A MENȚÍNE mențín tranz. 1) A face să se mențină; a păstra; a conserva. 2) fig. (persoane, familii) A asigura cu cele necesare traiului; a întreține. /<fr. maintenir

A SE MENȚÍNE mă mențín intranz. A rămâne în aceeași formă, stare sau situație; a rămâne neschimbat (în timp); a se conserva; a se păstra. /<fr. maintenir

*mențín, -út, a -eá și -țíne v. tr. (fr. maintenir, d. main, mînă, și tenir, a ținea. V. țin). Țin fix (la un loc, în aceĭașĭ stare), păstrez: acest lemn menține echilibru celorlalte, văpseaŭa menține feru. Fig. Păstrez: a menținea un regulament. Continuŭ a afirma, repet: mențin ce am zis.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MENȚÍNE vb. 1. v. păstra. 2. a păstra, (înv.) a păzi. (A ~ legăturile de prietenie cu cineva.) 3. v. dăinui. 4. a dăinui, a dura, a se păstra, a se perpetua, a persista, a stărui. (Amintirea lui se ~ până astăzi.) 5. v. întreține.

A se menține ≠ a se transforma, a se modifica, a schimba, a se preface

Intrare: menținut
menținut participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • menținut
  • menținutul
  • menținutu‑
  • menținu
  • menținuta
plural
  • menținuți
  • menținuții
  • menținute
  • menținutele
genitiv-dativ singular
  • menținut
  • menținutului
  • menținute
  • menținutei
plural
  • menținuți
  • menținuților
  • menținute
  • menținutelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

menține

  • 1. A păstra ceva (în aceeași stare sau formă în care se afla la un moment dat), a lăsa neschimbat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Arta clasică realistă continuă să-și mențină importanța ideologică-estetică și din pricina profundului ei caracter popular. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 334, 4/3.
      surse: DLRLC
    • Încearcă să mențină ordinea cel puțin în Amara prin indulgență și convingere. REBREANU, R. II 117.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune A face să dureze.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. reflexiv A continua să existe sub același aspect, a rămâne neschimbat.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: dura (ține) dăinui
      • 1.2.1. A-și păstra același loc, același post, aceeași poziție.
        surse: DN
  • 2. rar A întreține o familie, o persoană etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: întreține
  • 3. rar A afirma, a susține ceva cu tărie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: afirma susține

etimologie: