MEMBRU, -Ă, membri, -e, s. n., s. m., s. f. 1. S. n. (Adesea la pl.) Fiecare dintre părțile exterioare, articulate ale trupului omului sau animalului, care au rol important în îndeplinirea unor funcții de relație; mădular. ◊ Membru-fantomă = senzație anormală de prezență a unui membru sau segment de membru care au fost amputate. Membru superior = mână. Membru inferior = piciorul omului. ♦ Penis. 2. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o colectivitate (organizată); fiecare dintre persoanele sau unitățile care fac parte dintr-o grupare sau o organizație socială, politică etc., considerată în raport cu acestea; mădular. 3. S. m. Fiecare dintre cele două părți ale unei expresii matematice; fiecare dintre părțile celor două rapoarte ale unei proporții. 4. S. n. Fiecare dintre părțile unei propoziții, fraze sau perioade. – Din lat. membrum, fr. membre.

MEMBRU, -Ă, membri, -e, subst. 1. S. n. (Adesea la pl.) Fiecare dintre părțile exterioare, articulate ale trupului omului sau animalului, care au rol important în îndeplinirea unor funcții de relație; mădular. ◊ Membru-fantomă = senzație anormală de prezență a unui membru sau segment de membru care au fost amputate. Membru superior = mână. Membru inferior = piciorul omului. ♦ Penis. 2. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o colectivitate (organizată); fiecare dintre persoanele sau unitățile care fac parte dintr-o grupare sau o organizație socială, politică etc., considerată în raport cu acestea; mădular. 3. S. m. Fiecare dintre cele două părți ale unei expresii matematice; fiecare dintre părțile celor două rapoarte ale unei proporții. 4. S. n. Fiecare dintre părțile unei propoziții, fraze sau perioade. – Din lat. membrum, fr. membre.

MEMBRU², MEMBRĂ, membri, membre, s. m. și f. Persoană care face parte dintr-o organizație socială, politică, culturală sau dintr-o asociație, alianță etc. Existența comitetului și numele membrilor trebuie a rămîne secrete. GHICA, A. 461. Dascăle Macovei... tu care ești membrul Societății geografice din Podul Iloaiei, trebuie să cunoști partea asta de lume. ALECSANDRI, T. I 425. ◊ Membru activ v. activ.

MEMBRU, -Ă s.m. și f. Cel care face parte dintr-o asociație, dintr-o organizație socială, politică sau culturală, dintr-o alianță etc. [< lat. membrum, cf. fr. membre].

MEMBRU, -Ă I. s. m. f. cel care face parte dintr-o asociație, dintr-o organizație socială, politică sau culturală, dintr-o alianță etc. II. s. n. 1. denumire dată brațelor și picioarelor la om, picioarelor sau labelor la animale. ♦ ~ viril = penis. 2. fiecare parte a unei propoziții, fraze sau a unui period. III. s. m. fiecare dintre cele două părți ale unei ecuații. ◊ fiecare dintre părțile rapoartelor unei proporții. (< lat. membrum, fr. membre)

membru, -ă s. m. f. Membru de partid ◊ „A.C. are defectul că «nu e membru» [al partidului de guvernământ].” Lupta 7 XI 95 p. 3

*mémbru n., pl. e (lat. membrum). Mădular, dependență a unuĭ corp: mînile și picĭoarele îs membre ale corpuluĭ. Fig. Fie-care parte a unuĭ period orĭ uneĭ fraze. Fie-care parte separată pin semnu egalitățiĭ într’o ecŭațiune. S. m. (fem. membră, ca șefă). Fie-care persoană din care se compune o societate, o familie: membriĭ Academiiĭ.

membră s. f., g.-d. art. membrei; pl. membre

membră s. f., g.-d. art. membrei; pl. membre

membră (persoană) s. f., g.-d. art. membrei; pl. membre

membru, -ă s.n., s.m., s.f. I s.n. (anat.) 1 (mai ales la pl. membre) extremitate, mădular, <fam.> ciolan. Frigul puternic de afară i-a cuprins membrele. 2 membru inferior = picior, <rar> membru abdominal, <pop. și fam.; deprec.> crac, gaibarace, gaibe, gaide (v. gaidă), <pop.; deprec.> gaidere, gaidine, labă, <fam.; peior.> copită, <reg.> boldan, gârbovene, <reg.; glum.> caralibe, <reg.; deprec. sau peior.> cotoaie (v. cotoi²), gionat, <arg.> bulan, carabă, caroase, gioală, mială, papainog. Paralizia i-a atins membrele inferioare; (rar) membru abdominal v. Membru inferior. Picior. 3 membru superior = braț, mână, <rar> membru toracic, <fam.> toartă, <înv. și reg.> brâncă², <reg.; iron.> ghioambă, <fig.; glum.> aripă, <arg.> cange, creangă, ștangă, vâslă. Băiatul și-a fracturat membrul superior drept. O însoțește pe bătrână ducând-o de membrul superior; (rar) membru toracic v. Braț. Mână. Membru superior. 4 (și membru viril) falus, organ genital masculin (v. organ¹), penis, <înv. și pop.> mădular, <pop. și fam.> armă, cocoș, cocoșel, cosor, puță, <pop. și fam.; eufem.> daraveră, sulă, <pop.> badraganie, <pop.; eufem.> sculă, sulac, <fam.> coco, cuc, <fam.; glum.> perforator, miel, <fam.; peior.> copită, <înv. și reg.; eufem.> pasăre, păsărel, <reg.> mătălău, moacă, sulatic, vârdină, <reg.; eufem.> dorângă, pistol, sărsam, <înv.> mădulariul udului (v. mădulariu), <eufem.> bărbăție, pardon, socoteală, treabă, unealtă, <glum. sau iron.> mititel, popic, <arg.> arcuș, banană, bârzoi, bigă, brici, bulon, burghiu, cabanos, caltaboș, caras, cariei, castravete, catarg, cârnat, ciocafon, ciocan², ciortan, ciumuslău, cocean, coclender, cocovig, coinac, coșoflete, cotolan, dârlău, dop, ecler, fagot, făcăleț, fișic, flaut cu gușă, flautul fermecat (v. flaut), fus, gherțoi, ghiuden, guvid, guzan, huia, kar, kardan, lebăr, libelulă, măciucă, mătărângă, mânerul burții (v. mâner), mârtan, mierloi, misil, morcov, nodurosul (v. noduros), paloș, peleu, pendulă, penteleu, piron, pompă¹, pompon, rangă, rașpă, raton, retevei, rici, roșcovă, sabie, salam, saleu, saxofon, sloboz, smecleu, sparanghel, sugiuc, șarpe, șiștoi, știucă, știulete, ștoagăr, ștremeleag, taragot, trandafir, troleu, tulumbă, țeapă, țeavă, țipar, țui, țurican, vrej, <vulg.> cocar, cordan, pulă, ștoi. II s.m., s.f. <înv.> mădular, persoană. Cetățenii sunt membri ai societății.