8 definiții pentru melean (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MELEÁN, meleni, adj., s. m. (Reg.) 1. Adj. (Om) înalt și voinic; vlăjgan. 2. S. m. Fecior, flăcău. – Et. nec.

MELEÁN, meleni, adj., s. m. (Reg.) 1. Adj. (Om) înalt și voinic; vlăjgan. 2. S. m. Fecior, flăcău. – Et. nec.

melean [At: ASACHI, S. L. I, 163 / V: (1-4) milan, milian / Pl: ~eni / E: ns cf medelean] 1-2 sm, a (Mol) (Om) înalt și robust Si: voinic, vlăjgan. 3-4 sm, a (Rar) (Om) ștrengar. 5 a (Fig; rar) Impunător. 6 a (Fig; rar) Măreț. 7 sm (Trs) Băiat între 14 și 18 ani Si: fecior, flăcău.

melean m. 1. Mold. om înalt și bine făcut, om sdravăn, măgădău: nu m’a prins meleanul și haraminul de Trăsnea CR.; 2. Tr. (Someș) fecior dela 14-18 ani. [Origină necunoscută].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

meleán (reg.) s. m., pl. meléni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MELEÁN s. v. fecior, flăcău, tânăr.

melean s. v. FECIOR. FLĂCĂU. TÎNĂR.

Intrare: melean (s.m.)
substantiv masculin (M20)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • melean
  • meleanul
  • meleanu‑
plural
  • meleni
  • melenii
genitiv-dativ singular
  • melean
  • meleanului
plural
  • meleni
  • melenilor
vocativ singular
  • meleanule
  • melene
plural
  • melenilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

melean (s.m.)

etimologie: