14 definiții pentru meș (încălțăminte)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MEȘ1, meși, s. m. (Mai ales la pl.) Un fel de cizmulițe fără toc, făcute din piele subțire, purtate mai demult peste ciorapi (și în încălțăminte); (azi, regional) papuci de pîslă. Bătu din palme... și se înfățișară doi slujitori cu meși galbeni în picioare. SADOVEANU, O. VII 20. Boierii cei mari se îmbrăcau cu ceacșiri roșii cu meși. GHICA, S. 501. Încălțat cu meși și papuci de saftian galben. FILIMON, C. 55. ◊ Expr. A-i da (cuiva) meșii = a-i da (cuiva) mîna, a cuteza. Să se ducă acolo, nu-i da meșii, căci_ nu știa ca ce drăcovenie să fie aia. ISPIRESCU, E. 255. Însă pe unde îl știe, Nu-i dă meșii să mai vie. PANN, P. V. III 22. A-l ține pe cineva meșii = a fi în stare, a putea. Ei, și dumneata ai vrea să te arunci, crezi că te țin meșii? M. I. CARAGIALE, C. 21.

MEȘ1, meși, s. m. Un fel de cizmulițe din piele subțire, fără toc, purtate altădată peste ciorapi (sub încălțăminte); (astăzi, reg.) papuci de pâslă. ◊ Expr. A-i da (cuiva) meșii să... = a avea curaj să..., a cuteza. A-l ține pe cineva meșii = a fi în stare, a putea. – Tc. mest.

MEȘ ~i m. mai ales la pl. 1) înv. Încălțăminte fără toc, confecționată din piele foarte fină, purtată peste ciorapi, sub încălțămintea de stradă. 2) rar Încălțăminte de casă din pâslă. /<turc. mest

meș (orĭ mes?) și (maĭ vechĭ mold.) mest m. (turc. mest de unde și ngr. mésti, alb. meșt, sîrb. mestva, rut. mešty, pol. meszty). Vechĭ. Pantofĭ de pele galbenă supțire care eraŭ cusuțĭ de ceacșirĭ. (Peste meșĭ se puneaŭ papuciĭ și se intra în casă numaĭ în meșĭ): meș de marochin (ChN. I, 78). Azĭ. Pantofĭ de postav orĭ pîslă (tîrlicĭ ș. a.). Fig. Iron. Șĭ-a dat meșiĭ, a murit: nu-ĭ dă meșiĭ să vie, nu-ĭ dă mîna (nu îndrăznește) să vie. – Forma meștĭ (pl.) în VR. 1922, 9, 354, 356 și 359, și 1923, 4, 4. Forma mestiĭ (pl. nearticulat) presupune un sing. mestiŭ, inexistent: n’aŭ fost avînd mestiĭ la nădragĭ (Let. 2, 182).

MEȘI s. m. pl. (Înv. și reg.) Încălțăminte fără toc, confecționată din piele subțire și purtată în trecut de bărbați, peste ciorapi. ◊ Expr. (Fam.) A nu-i da (cuiva) meșii = a nu-i conveni (cuiva); a nu avea curaj, a nu cuteza. A-l ține (pe cineva) meșii = a fi în stare, a putea. – Din tc. mest.

MEȘI s. m. pl. Un fel de încălțăminte fără toc, confecționată din piele subțire și purtată în trecut de bărbați, peste ciorapi. ◊ Expr. (Fam.) A nu-i da (cuiva) meșii = a nu-i conveni (cuiva); a nu avea curaj, a nu cuteza. A-l ține (pe cineva) meșii = a fi în stare, a putea. – Din tc. mest.

meși m. pl. 1. od. cismulițe de piele foarte fină cari veniau până la glezne și erau cusute de ceacșiri: înainte de a intra în casă, vizitatorul își lăsa papucii și se prezenta numai în meși: Banul încălțat cu meși și papuci de saftian galben FIL.; de aci fig. a da meșii cuiva, a-i da mâna, a cuteza: pe unde-l știe, nu-i mai dă meșii să mai vie PANN; 2. azi, pantofi țărănești din bucăți de postav. [Mold. mesti = turc. MEST: varianta meși e o reducere din mești].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!meși (înv., reg.) s. m. pl., art. méșii


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

meș (méși), s. m.1. Un fel de încălțăminte purtată de turci în interiorul pantofilor. – 2. Papuc. – Var. meșt, mestie. Mr. mestră, pl. mești. Tc. mest (Miklosich, Türk. Elem., II, 127; Șeineanu, II, 257; Loebel 63; Berneker, II, 39; Lokotsch 1459), cf. ngr. μέστι, alb. mešt, sb., cr. mȅštva, rut. mešty, pol. meszta.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a nu-i da (cuiva) meșii expr. a nu-i da conveni (cuiva).

a-l ține (pe cineva) meșii expr. (pop.) a fi în stare, a putea.

Intrare: meș (încălțăminte)
meș1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • meș
  • meșul
  • meșu‑
plural
  • meși
  • meșii
genitiv-dativ singular
  • meș
  • meșului
plural
  • meși
  • meșilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

meș (încălțăminte)

  • 1. învechit regional Încălțăminte fără toc, confecționată din piele subțire și purtată în trecut de bărbați, peste ciorapi.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Bătu din palme... și se înfățișară doi slujitori cu meși galbeni în picioare. SADOVEANU, O. VII 20.
      surse: DLRLC
    • Boierii cei mari se îmbrăcau cu ceacșiri roșii cu meși. GHICA, S. 501.
      surse: DLRLC
    • Încălțat cu meși și papuci de saftian galben. FILIMON, C. 55.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Azi) Papuci de pâslă.
      surse: DLRLC
    • 1.2. expresie familiar A (nu)-i da (cuiva) meșii = a (nu)-i conveni (cuiva); a (nu) avea curaj, a (nu) cuteza.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Să se ducă acolo, nu-i da meșii, căci nu știa ca ce drăcovenie să fie aia. ISPIRESCU, E. 255.
        surse: DLRLC
      • Însă pe unde îl știe, Nu-i dă meșii să mai vie. PANN, P. V. III 22.
        surse: DLRLC
    • 1.3. expresie familiar A-l ține (pe cineva) meșii = a fi în stare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: putea attach_file un exemplu
      exemple
      • Ei, și dumneata ai vrea să te arunci, crezi că te țin meșii? M. I. CARAGIALE, C. 21.
        surse: DLRLC

etimologie: