14 definiții pentru maur (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÁUR, -Ă, mauri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană făcând parte din populația care locuia în Antichitate în nord-vestul Africii; persoană făcând parte din populația arabă care a cucerit în Evul Mediu nord-vestul Africii și o parte a Spaniei. 2. Adj. Care aparține maurilor (1), privitor la mauri; mauresc, moresc. [Pr.: ma-ur] – Din lat. Maurus, germ. Maure, fr. maure.

maur2, ~ă [At: NEGRUZZI, S. I, 70 / Pl: ~i, ~e / E: ger Maure, fr Maure] 1-2 smf, a (Persoană) care făcea parte din populația așezată în Antichitate în nord-vestul Africii. 3-4 smf, a (Persoană) care făcea parte parte din populația arabă care a cucerit în Evul Mediu nord-vestul Africii și o parte a Spaniei. 5 smp Populație care locuia în Evul Mediu în nord-vestul Africii și într-o o parte a Spaniei. 6 a Care aparține maurilor2 (5). 7 Privitor la mauri2 (5). 8 a Care provine de la mauri2 (5).

MÁUR, -Ă, mauri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană făcând parte din populația băștinașă care locuia în antichitate în nord-vestul Africii; persoană făcând parte din populația arabă care a cucerit în evul mediu nord-vestul Africii și o parte a Spaniei. 2. Adj. Care aparține maurilor, privitor la mauri; mauresc, moresc. [Pr.: ma-ur] – Din lat. Maurus, germ. Maure, fr. maure.

MÁUR2, -Ă, mauri, -e, adj. De maur1, al maurilor, caracteristic maurilor. O vastă construcție, ale cărei ziduri lungi se întîlnesc în patru unghiuri drepte, asemeni cetăților maure. BOGZA, C. O. 214. În zidirea cea antică, sus în frunte-i turnul maur. EMINESCU, O. I 44. – Pronunțat: ma-ur.

MAÚR, -Ă I. s. m. (pl.) nume dat în antichitate de romani populației băștinașe din nord-vestul Africii (berberi), în evul mediu cuceritorilor arabi ai Spaniei. II. adj. 1. din vechea Mauritanie. 2. care aparține maurilor; mauresc, moresc. ♦ stil ~ = stil arhitectonic caracteristic populației maure. (< germ., fr. Maure, lat. Maurus)

maur a. ce ține de Mauri: sus în frunte-i turnul maur EM.

*máur, -ă s. și adj. Locuitor indigen din Mauritania (nordu Africiĭ). Adj. Mauresc: stil maur. – Se confundă une-orĭ cu Arab.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

máur adj. m., s. m., pl. máuri; adj. f., s. f. máură (ma-u-), pl. máure

máur s. m., adj. m., pl. máuri; f. sg. máură, g.-d. art. máurei, pl. máure


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÁUR adj. (înv.) mauresc, moresc, moric. (Cultura, arta ~.)

MAUR adj. (înv.) mauresc, moresc, moric. (Cultura, arta ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HRABAN MAURUL v. Rabanus Maurus.

LUDOVIC MAURUL v. Sforza, Lodovico.

Intrare: maur (adj.)
maur1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maur
  • maurul
  • mauru‑
  • maură
  • maura
plural
  • mauri
  • maurii
  • maure
  • maurele
genitiv-dativ singular
  • maur
  • maurului
  • maure
  • maurei
plural
  • mauri
  • maurilor
  • maure
  • maurelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

maur (adj.)

  • 1. Care aparține maurilor, privitor la mauri.
    surse: DEX '09 DLRLC MDN '00 sinonime: mauresc moresc (f. -ească) moric 2 exemple
    exemple
    • O vastă construcție, ale cărei ziduri lungi se întîlnesc în patru unghiuri drepte, asemeni cetăților maure. BOGZA, C. O. 214.
      surse: DLRLC
    • În zidirea cea antică, sus în frunte-i turnul maur. EMINESCU, O. I 44.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Stil maur = stil arhitectonic caracteristic populației maure.
      surse: MDN '00
  • 2. Din vechea Mauritanie.
    surse: MDN '00

etimologie: