9 definiții pentru matriță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MATRÍȚĂ, matrițe, s. f. Unealtă cu o cavitate interioară, alcătuită din unul sau din mai multe elemente, folosită la fasonarea, prin deformare plastică sub presiune, a unor materiale. ♦ Formă în care se toarnă literele de tipografie. – Din germ. Matrize.

MATRÍȚĂ, matrițe, s. f. Unealtă cu o cavitate interioară, alcătuită din unul sau din mai multe elemente, folosită la fasonarea, prin deformare plastică sub presiune, a unor materiale. ♦ Formă în care se toarnă literele de tipografie. – Din germ. Matrize.

matriță sf [At: VALIAN, V. / V: măt~ / Pl: ~țe / E: ger Matrize] 1 Dispozitiv în care a fost prelucrat negativul formei pe care trebuie să o aibă o piesă ce se fabrică prin deformare plastică, sub presiune Vz formă, tipar. 2 Piesă a mașinii tipografice în care este gravat sau imprimat negativul literelor sau al formelor.

MATRÍȚĂ, matrițe, s. f. Unealtă cu o cavitate interioară, alcătuită din unul sau mai multe elemente, folosită la fasonarea, prin deformare plastică, sub presiune, a unor materiale. ♦ Formă în care se toarnă literele de tipografie.

MATRÍȚĂ s.f. 1. Unealtă în care s-a executat negativul formei care urmează să fie dată unui material prin deformare plastică sub presiune. 2. (Poligr.) Formă de turnat literele. 3. V. matrice [în DN]. [< germ. Matrize].

MATRÍȚĂ s. f. 1. unealtă în care s-a executat negativul formei ce urmează să fie dată unui material prin deformare plastică. 2. piesă a mașinii tipografice în care e gravat negativul literelor. (< germ. Matrize)

MATRÍȚĂ ~e f. 1) Unealtă folosită la modelarea prin deformare plastică sub presiune a unor materiale. 2) Formă în care se toarnă caracterele tipografice. /<germ. Matrize


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

matríță (formă) (ma-tri-) s. f., g.-d. art. matríței; pl. matríțe

matríță s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. matríței; pl. matríțe


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MATRÍȚĂ (< germ.) s. f. 1. (TEHN.) Unealtă alcătuită dintr-una sau mai multe părți, folosită la fasonarea unul material prin deformarea lui plastică sub presiune. Se deosebesc m. de forjat, m. de predat, m. de injectat mase plastice etc. 2. (POLIGR.) M. de linotip = m. folosită la turnarea literelor de linotip. ◊ M. de monotip = m. paralelipipedică care are gravată pe una din fețele frontale floarea literei; se folosește la turnarea literelor. ◊ M. de stereotipie = m. confecționată din carton special, pe care se imprimă forma inversă formei tipografice.

Intrare: matriță
matriță substantiv feminin
  • silabație: ma-tri-ță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • matriță
  • matrița
plural
  • matrițe
  • matrițele
genitiv-dativ singular
  • matrițe
  • matriței
plural
  • matrițe
  • matrițelor
vocativ singular
plural

matriță

  • 1. Unealtă cu o cavitate interioară, alcătuită din unul sau din mai multe elemente, folosită la fasonarea, prin deformare plastică sub presiune, a unor materiale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Formă în care se toarnă literele de tipografie.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: