11 definiții pentru matostat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MATOSTÁT, matostate, s. n. Piatră semiprețioasă de culoare verde. [Pl. și: (înv.) matostaturi] – Din ngr. matostátis.

MATOSTÁT, matostate, s. n. Piatră semiprețioasă de culoare verde. [Pl. și: (înv.) matostaturi] – Din ngr. matostátis.

matostat sn [At: (a. 1728) BUL. COM. IST. IV, 63 / V: (reg) mătustat / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: ngr ματοστατης] Piatră semiprețioasă verde Vz jasp.

MATOSTÁT, matostaturi, s. n. Jasp. Ghiordane de diamant, rubin și matostat. C. PETRESCU, C. V. 79. Un lat brîu... semănat cu matostaturi. ODOBESCU, S. I 133. Era încinsă cu un colan de aur, ce se încheia cu mari paftale de matostat. NEGRUZZI, S. I 145. ◊ (În metafore și comparații) Vestita pădure... unde iarba e de smarald și frunzele de matostat. MACEDONSKI, O. M. 68.

MATOSTÁT ~e n. Rocă silicioasă compactă, de culoare roșie, verde sau negricioasă, folosită ca piatră semiprețioasă. /<ngr. matostátis

matostat n. jasp cu pete roșii ca sângele: paftale de aur și de matostat OD. [În îoc de ematostat (cf. sinonimul științific HEMATITĂ), printr’un intermediar grec modern].

matostát n., pl. urĭ și e (ngr. [e]matostátis, d. vgr. ῾aĭmatostagés, d. aima, sînge, și stagón, picătură. V. ematită). Cornalină. – În Serbia mardo-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

matostát (înv.) s. n., pl. matostáte


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

matostát (matostáturi), s. n. – Cornalină. Ngr. ματοστάτης, în loc de αίματοστάτης (Tiktin).


Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MATOSTAT s. n. Piatră semiprețioasă de culoare verde. V. j a s p. Un inel de aur cu pecete săpată de matostat (a. 1 728). BUL. COM. IST. IV, 63, cf. URICARIUL, XI, 225. Un colan de aur, ce se încheia cu mari paftale de matostat. NEGRUZZI, S. I, 145. Începu să scoată dintr-o cutie. . . inele de smarand, rubin, berliant și matostat. FILILOMN, O. I, 224, cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU. El arătă cupa. . . Toți s-au minunat, Ea era săpată dintr-un matostat. BOLINTINEANU, O. 54, cf. LM. Un lat brîu sau omofor, semănat cu matostaturi în șatrange. ODOBESCU, S. I, 133. Cînd doamna îi puse în deșt inelul cu matostat, plesnea de trufie. DELAVRANCEA, O. II, 99, cf. BARCIANU , ALEXI, W. Dealul din față se înrîura pe sînul înfrigurat al Dunării, ca un colan de matostate. CHIRIȚESCU, GR. 11. Ghiordane de diamant, rubin și matostat. C. PETRESCU, C. V. 79. ◊ (În poezia populară, în formule stereotipe) Foaie verde matostat, Unde-ți văz gîtul spălat Și mărgeanul răvărsat, M-aș băga la tine-argat. TEODORESCU, P. P. 310, cf. ȘEZ. III, 58, XIII, 193. Foaie verde matostat, Niculca mi-a răposat. MAT. FOLK. 37, cf. 497, GRAIUL, I, 200. Verdi, verdi, mătustat, Drag mń-o fost a-ncălicat, La ciorpanu cel uscat. VASILIU, C. 58. Frunzuliță matostat, Cînd în temniță a intrat, Era șerpii ca andrelele. PĂSCULESCU, L. P. 228. Nouă ani că i-am slujit, Foaie verde matostat, Și simbrie nu mi-a dat, O fi de mine păcat! id. ib. 238. Și din guriță zicea: Frunză verde matostat, Cîte case mi-am prădat, în Gorgani mi s-a-nfundat. ANT. LIT. POP. I, 469. ◊ F i g. Pădurea Ulmilor . . . unde iarba e de smarald și frunzele de matostat. MACEDONSKI, O. III, 68. Printre bălării de tot soiul. . . lauri cu ciubuce de matostat. CHIRIȚESCU, GR. 85. [Primăvara] a dezmorțit din zăcămintele umede ale pămîntului, o comoară întotdeauna nouă și veșnic nesăcătuită. . . : aur și mărgăritare vii, smaragde și rubine, diamante și foițe de argint, matostate și topazetoate împrăștiate în cele patru zări.PETRESCU, R. DR. 27. – Pl.: matostate și (învechit) matostaturi. – Și: (regional) mătustát s. n. – Din ngr. ματοστάτης.

Intrare: matostat
matostat1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • matostat
  • matostatul
  • matostatu‑
plural
  • matostate
  • matostatele
genitiv-dativ singular
  • matostat
  • matostatului
plural
  • matostate
  • matostatelor
vocativ singular
plural
matostat2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • matostat
  • matostatul
  • matostatu‑
plural
  • matostaturi
  • matostaturile
genitiv-dativ singular
  • matostat
  • matostatului
plural
  • matostaturi
  • matostaturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

matostat

  • 1. Piatră semiprețioasă de culoare verde.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: jasp attach_file 4 exemple
    exemple
    • Ghiordane de diamant, rubin și matostat. C. PETRESCU, C. V. 79.
      surse: DLRLC
    • Un lat brîu... semănat cu matostaturi. ODOBESCU, S. I 133.
      surse: DLRLC
    • Era încinsă cu un colan de aur, ce se încheia cu mari paftale de matostat. NEGRUZZI, S. I 145.
      surse: DLRLC
    • metaforic în comparații / la comparativ Vestita pădure... unde iarba e de smarald și frunzele de matostat. MACEDONSKI, O. M. 68.
      surse: DLRLC

etimologie: