mason sm [At: CAMIL PETRESCU, O. II, 117 / Pl: ~i / E: fr maçon] Francmason.

MASON, masoni, s. m. Francmason. Socoti că e locul și timpul să convertească pe cei doi care i se părură copți... să devie masoni. CAMIL PETRESCU, O. II 116.

MASON s.n. Francmason. [< fr. maçon – zidar].

MASON s. m. francmason. (< fr. mașon)

MASON ~i m. Membru al organizației masonice; francmason. /<fr. maçon

*masón m. (fr. maçon, zidar, francmason). Francmason.

*francmasón m. (fr. franc-maçon, d. franc, liber, și mason, zidar). Membru al uneĭ societățĭ francmasonice. – Se zice și numai mason, ca fr. maçon = francmaçon. V. farmazon.

mason s. m., pl. masoni

mason s. m., pl. masoni

mason s. m., pl. masoni

MASON s. v. francmason.

MASON s. francmason.

mason (masoni), s. m. – Francmason. Fr. (franc-)maçon. Sec. XIX (loja cea mai veche din București a fost Steaua Dunării, 1857; de la 1880 la 1914, marea lojă din București le-a condus pe cele din Austria și Grecia). – Der. masonic, adj.; masonerie, s. f. Cf. farmazon. Se folosește și în formele autentice, francmason și der. lui.

MASON [méisn], James (1909-1984), actor britanic de film. Carieră îndelungată, în care a interpretat mai ales roluri dramatice, distingându-se prin sobrietate, prestanță, inteligență („Fugarul”, „Lolita”, „Legătură de sânge”, „Verdictul”).

MASON s. m. Francmason. Ca să-i impresioneze pe naivi, masonii se lăsau acuzați de reacționari că ei ar fi urzit în taină toate revoluțiile din Franța. CAMIL PETRESCU, O. II, 117, cf. 116. Socoti că e locul și timpul să convertească pe cei doi, care i se părură copți. . . să devie masoni. V. ROM. decembrie 1 954, 90. - Pl.: masoni. – Din fr. maçon.