mascaralâc sn [At: PR. DRAM. 208 / V: ~lic, ~carlâc / Pl: ~uri / E: tc maskaralik] 1 (Înv; mpl) Vorbă de paiață, de măscărici. 2 Gest de paiață. 3 (Pex) Mascaradă (3). 4 Vorbă ridicolă. 5 Lucru caraghios. 6 (Rar) Bătaie de joc. 7 (Rar) Vorbă de ocară. 8 Faptă trivială. 9 Expresie trivială.