MASAT², masate, s. n. Unealtă de oțel în formă de sul sau, rar, de pilă plată, folosită la ascuțitul cuțitelor. – Din tc. masat.

masat [At: BARCIANU / Pl: (1) ~e, (2) ~ați / E: tc masat] 1 sn Unealtă de ascuțit cuțitele de măcelărie și de cizmărie, având forma unui sul de oțel sau a unei pile plate. 2 sm (Nob) Om șiret Si: (pop) pișicher.

MASAT, masate, s. n. (Pop.) Unealtă de oțel în formă de sul sau, rar, de pilă plată, întrebuințată la ascuțitul cuțitelor. – Din tc. masat.

MASAT, masate, s. n. (Popular) Unealtă de oțel în formă de sul, întrebuințată la ascuțitul cuțitelor. Scoase un cuțit de la brîu, îl dete pe masat. ISPIRESCU, E. 108. După mine s-au luat... Lăutari cu diblele, Casapi cu masatele. TEODORESCU, P. P. 136.

masat n. 1. tocila cismarilor și a măcelarilor: dete cuțitul pe masat ISP.; 2. fig. viclenie: masatul muierii. [Turc. MASAT].

masát n., pl. e (turc. masad, masat, d. ar. miš-haz). Cute de fer saŭ de oțel cu care măcelariĭ și cizmariĭ îșĭ ascut cuțitele. V. arcer.

masat² (unealtă) s. n., pl. masate

masat² (unealtă) s. n., pl. masate

masat (unealtă) s. n., pl. masate

masat (masate), s. n. – Cuțit, briceag. – Mr. măsat. Tc. masat (Șeineanu, II, 250), cf. ngr. μασάτι, sb. masat.

MASÁT s. n., s. m. 1. S. n. Unealtă de ascuțit cuțitele de măcelărie și de cizmărie, avînd forma unui sul de oțel sau a unei pile plate. Scoase un cuțit de la brîu, îl dete pe masat. ISPIRESCU, L. 108. După mine s-au luat Romăni Cu topoarele, țigani Cu baroasele. . . Casapi Cu masatele. TEODORESCU, P. P. 136, cf. MARIAN, S. R. I, 48, PĂSCULESCU, L. P. 37. Dracul toate le știe, numai masatul muierii nu-l știe, se spune pentru a arăta că nimeni nu poate ști absolut totul. Cf. ZANNE, P. VI, 567. 2. S. m. (Neobișnuit) Epitet dat unui om șiret, pișicher. Cf. BARCIANU, ALEXI, W. – Pl.: (1) masate, (2) masați. – Din tc. masat.