MARXISM s. n. Doctrină filosofică, socială, politică și economică elaborată de K. Marx și Fr. Engels. – Din fr. marxisme, rus. marksizm.

marxism sn [At: SAHIA, U. R. S. S. 197 / E: fr marxisme, rs марксизм] Doctrină filozofică, socială și economică întemeiată de K. Marx și F. Engels, bazată pe antagonismul dintre clase, care preconiza revoluția socialistă și crearea comunismului Cf comunism.

MARXISM s. n. Doctrină filozofică, socială și economică întemeiată de K. Marx și F. Engels; teoria și practica comunismului științific. – Din fr. marxisme, rus. marksizm.

MARXISM s. n. v. marxism-leninism.

MARXISM s.n. (În ideologia marxistă) Concepție științifică despre lume a proletariatului revoluționar, întemeiată de Marx și Engels; teoria și practica comunismului științific. [< fr. marxisme, rus. marksizm, cf. Karl Marx – filozof și economist socialist german].

MARXISM s. n. doctrină filozofică, politică și economică întemeiată de Marx și Engels, care studiază procesele istorice prin metode dialectice și materialiste, în lumina luptei de clasă. (< fr. marxisme, rus. marksizm)

MARXISM n. Sistem de idei filozofice, economice și social-politice de orientare materialistă, care susține principiul luptei de clasă în scopul instaurării orânduirii comuniste. /<fr. marxisme, rus. marksizm

marxism s. n.

marxism s. n.

marxism s. n.

MARXISM s. leninism, marxism-leninism.

MARXÍSM (< n. pr. Marx) s. n. Doctrină formulată inițial de K. Marx și Fr. Engels, având trei surse – filozofia clasică germană (G.W. Fr. Hegel, L.A. Feuerbach), economia politică engleză (A. Smith) și socialismul utopic francez (Cl.H. Saint-Simon și Cf. Fourier) – și trei părți constitutive: materialismul dialectic și istoric, economia politică marxistă și doctrina politică, întemeiată pe lupta de clasă. M. absolutizează rolul antagonismelor sociale, lupta de clasă și violența, neagă posibilitatea evoluției progresiste a societății burgheze, exagerează rolul „istoric” al proletariatului, susține necesitatea lichidării proprietății private, a instituției parlamentare și a separației puterilor în stat. Ulterior, m. a fost preluat de unii lideri politici comuniști, precum V.I. Lenin. IV. Stalin, Mao Zedong ș.a., drept concepție a claselor exploatate care realizează revoluția, dar și de gânditori din Occident, în principal, în direcție revizionistă (Ed. Bernstein, Fr. Mehring), kantiană (O. Bauer, M. Adler), hegeliană (G. Lukács), antropologizantă (H. Marcuse), critică (Școala de la Frankfurt).

MARXÍSM s. n. Concepția științifică despre lume a proletariatului revoluționar, întemeiată de K. Marx și Fr. Engels; teoria și practica comunismului științific. Marxismul. . . precizează în mod clar că gusturile și trebuințele oamenilor nu sînt și nu pot fi egale în cantitate sau calitate. SAHIA, U.R.S.S. 197. Marxismul. . . a făurit pentru prima oară unitatea dintre materialism și dialectică. CONTEMP. 1948, nr. 104, 15/1, cf. nr. 112, 9/1. Marxismul a devenit stindardul de luptă și călăuză a proletariatului din toată lumea. ib. 1953, nr. 338, 9/1. Biologii și medicii cercetează problemele fundamentale ale disciplinelor lor în lumina marxismului. LUPTA DE CLASĂ, 1961, nr. 4, 51. Leninismul este marxismul epocii noastre, călăuza sigură a luptei oamenilor muncii de pretutindeni pentru socialism. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV². 315. Marxismului creator îi este proprie cercetarea aprofundată a fenomenelor, id. art. cuv⁴. 177. - Din fr. marxisme, rus. марксизм.