6 definiții pentru marocan (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MAROCÁN, -Ă, marocani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Marocului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Marocului sau marocanilor (1), privitor la Maroc ori la marocani. – Din fr. Marocain.

marocan, ~ă [At: DEX / Pl: ~i, ~e / E: fr marocain] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația de bază a Marocului. 3-4 smf, a (Persoană) originară din Maroc. 5 smp Populație din Maroc. 6-7 a Care aparține (Marocului sau) marocanilor (5). 8-9 a Referitor (la Maroc sau) la marocani (5). 10 a Care provine din Maroc.

MAROCÁN, -Ă, marocani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Marocului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Marocului sau marocanilor (1), care este originar din Maroc, privitor la Maroc sau la marocani. – Din fr. marocain.

MAROCÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Maroc. ◊ (s. n.) dialect arab vorbit în Maroc. (< fr. marocain)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

marocán adj. m., s. m., pl. marocáni; adj. f., s. f. marocánă, pl. marocáne

marocán s. m., adj. m., pl. marocáni; f. sg. marocánă, g.-d. art. marocánei, pl. marocáne

Intrare: marocan (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marocan
  • marocanul
  • marocanu‑
plural
  • marocani
  • marocanii
genitiv-dativ singular
  • marocan
  • marocanului
plural
  • marocani
  • marocanilor
vocativ singular
  • marocanule
  • marocane
plural
  • marocanilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

marocan (persoană) marocană

  • 1. Persoană care face parte din populația Marocului sau este originară de acolo.
    surse: DEX '98 DEX '09 MDN '00

etimologie: