7 definiții pentru marmorare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
marmorare sf [At: COSTINESCU / Pl: ~rări / E: marmora] Placare cu marmură1 (1).
MARMORARE s.f. Acțiunea de a marmora și rezultatul ei. ♦ Deteriorare a unui negativ fotografic, care capătă aspectul structural al unei plăci de marmură din cauza lipsei de agitare a revelatorului în timpul developării. [< marmora].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MARMORARE s. f. acțiunea de a marmora. ◊ deteriorare a unui negativ fotografic, care capătă aspectul structural al unei plăci de marmură din cauza lipsei de agitare a revelatorului în timpul developării. (< marmora)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
marmorare s. f., g.-d. art. marmorării; pl. marmorări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
marmorare s. f., g.-d. art. marmorării; pl. marmorări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
marmorare s. f., g.-d. art. marmorării; pl. marmorări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MARMORARE s. f. Acțiunea de a m a r m o r a. Cf. COSTINESCU. Marmorarea hîrtiei. LTR2. - Pl. : marmorări. – V. marmora.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
marmorare, marmorărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a marmora și rezultatul ei. DN
- 1.1. Deteriorare a unui negativ fotografic, care capătă aspectul structural al unei plăci de marmură din cauza lipsei de agitare a revelatorului în timpul developării. DN
-
etimologie:
- marmora DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.