marinată sf [At: CR (1830), 140² / V: măr~, (înv) ~adă / Pl: ~te, (înv) ~uri / E: ngr μαρινάτον, it marinato] 1 Mâncare, în special de pește, preparată cu un sos condimentat, care conține ulei, oțet și zahăr. 2 Amestec de apă cu vin, oțet sau zeamă de lămâie și condimente în care se pune carnea de vânat, pentru a se frăgezi Vz baiț.

MARINATĂ, marinate, s. f. Mîncare de pește ori de carne, pregătită sau conservată cu sos de bulion, untdelemn, lămîie (sau oțet) și diverse mirodenii. Și-ți aștern la poale. toate chiupurile cu marinate. NEGRUZZI, S. III 56.

MARINATĂ s.f. 1. Mîncare cu pește sau cu carne, pregătită sau conservată cu sos făcut din untdelemn, bulion, oțet și diferite condimente. 2. Zeamă condimentată în care se pune carnea (de vînat) la frăgezit; baiț. [< it. marinato, cf. fr. marinade, germ. Marinade].

MARINATĂ s. f. 1. mâncare (de pește) preparată cu un sos condimentat. 2. zeamă condimentată în care se pune carnea (de vânat) la frăgezit. (< it. marinato)

MARINATĂ ~e f. 1) Sos preparat din oțet, untdelemn și diferite condimente. 2) Fel de mâncare pregătită din carne sau pește, ținut într-un astfel de sos. /<ngr. marinatos, it. marinato

marinată f. 1. saramură de păstrat cărnuri; 2. carne marinată, pește marinat: marinată de barbuni FIL.

*marinátă f., pl. e (fr. marinade, d. mariner, a marina). Mîncare de pește prăjit și ținut în sos cu oțet. – Și marinat n., pl. urĭ (est).

marinadă sf vz marinată

mărinată sf vz marinată

marinată s. f., g.-d. art. marinatei; pl. marinate

marinată s. f., g.-d. art. marinatei; pl. marinate

marinată s. f., pl. marinate

MARINATĂ, marinate, s.f. Preparat culinar acoperit cu un sos tomat acrit cu oțet (marinată de pește, chifteluțe marinate etc.), alimentele nefiind de fapt marinate în prealabil.

MARINÁDĂ s.f. În gastronomie, lichid puternic aromatizat, pe bază de vin, oțet, suc de lămâie sau de limetă, plante aromate sau condimente și puțin ulei, în care se introduce un aliment (carne, mai ales de vânat, pește, legume) pentru a se marina, adică a se frăgezi și a se impregna de aromă înainte de a fi gătit, sau pentru a se conserva. sin. baiț.

marinată, marinate s. f. v. mardeală.

MARINATĂ s. f. 1. Mîncare (în special de pește) preparată cu un sos condimentat. Tot feliul de marfă. . . pește de mare, marinaturi, tot feliul de scoice. CN (1830), 140²/2. Birtașul întrebă. . . dacă lui Don Chișot îi place marinata. HELIADE, D. C. 15/20. Și-ți aștern la poale toate putinile cu icre, cu măsline, toate chiupurile cu marinate. NEGRUZZI, S. III, 56. Pe masă erau rînduite o mulțime de farfurii cu mezelicuri de tot felul: marinată de stacoji, farfurioare mai mici cu icre proaspete de morun. FILIMON, O. I, 186. Mai mult se fac marinatele. . . de morun și nisetru. ANTiPA, P. 712. Produsele coloniale: cafe. . ., icre, sărături, marinaturi, tutun. N. A. BOGDAN, C. M. 134. Se mîncase mărinaturi de crap. BUL. FIL. V, 25. Marinată de orice fel de pește, în cutii de tinichea. NICA, L. VAM. 149, cf. H II 64. 2. Zeamă condimentată în care se pune carnea (de vînat) spre a se frăgezi. V. saramură. Cf. ȘĂINEANU, D. U. - PL: (1) marinate și (învechit) marinaturi. – Și: (prin adaptare la sistemul fonetic popular) mărinátă, (învechit) marinádă (MAN. SĂNĂT. 40, COSTINESCU) s. f. - Din ngr. μαρινάτο(ν), it. marinato. – Marinadă < fr. marinade, germ. Marinade.

MARINADĂ s. f. v. marinată.

MĂRINATĂ s. f. v. marinată.