2 definiții pentru marecuvânta

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MARECUVÂNTA vb. v. răcni, răsti, striga, țipa, urla, zbiera.

marecuvînta vb. v. RĂCNI. RĂSTI. STRIGA. ȚIPA. URLA. ZBIERA.

Intrare: marecuvânta
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • marecuvânta
  • marecuvântare
  • marecuvântat
  • marecuvântatu‑
  • marecuvântând
  • marecuvântându‑
singular plural
  • marecuvântea
  • marecuvântați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • marecuvântez
(să)
  • marecuvântez
  • marecuvântam
  • marecuvântai
  • marecuvântasem
a II-a (tu)
  • marecuvântezi
(să)
  • marecuvântezi
  • marecuvântai
  • marecuvântași
  • marecuvântaseși
a III-a (el, ea)
  • marecuvântea
(să)
  • marecuvânteze
  • marecuvânta
  • marecuvântă
  • marecuvântase
plural I (noi)
  • marecuvântăm
(să)
  • marecuvântăm
  • marecuvântam
  • marecuvântarăm
  • marecuvântaserăm
  • marecuvântasem
a II-a (voi)
  • marecuvântați
(să)
  • marecuvântați
  • marecuvântați
  • marecuvântarăți
  • marecuvântaserăți
  • marecuvântaseți
a III-a (ei, ele)
  • marecuvântea
(să)
  • marecuvânteze
  • marecuvântau
  • marecuvânta
  • marecuvântaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)