maracas sn [At: DN³ / Pl: ~e / E: sp maracas] Instrument muzical de percuție sud-american, construit dintr-o nucă de cocos care conține grăunțe și nisip.

MARACAS s.n. Instrument muzical construit dintr-o nucă de cocos și un mîner, avînd introduse în interior pietricele sau nisip, care, prin scuturare, produc niște sunete caracteristice, asemănătoare cu ale castanietelor. [< sp. maracas – copac din Peru].

MARACAS s. n. instrument muzical de percuție, din două nuci de cocos cu un mâner, umplute cu nisip sau grăunțe mici, care, prin scuturare, produc sunete asemănătoare cu ale castanietelor. (< sp. maracas)

maracas s. (muz.) Instrument muzical alcătuit dintr-o nucă de cocos în care s-au introdus pietricele sau nisip ◊ „Grupul [Sarmalele reci] – tamburină: M.I., Z. A., maracas: S.R.”; v. și om-orchestră (1975) [și maracase] (din sp. maracas; DJ; DN3, DEX-S)

maracas s. n., pl. maracase

maracas s. n., pl. maracase

maracas s. n., pl. maracase

maracas, instrument de percuție autofon de origine indiană din America Latină. M. originare sunt construite din două nuci de cocos scobite și umplute, pe jumătate, cu nisip sau grăunțe mici, fiecare nucă având un mâner. La m. de fabrică – cele utilizate în orch. simf. – nuca de cocos este înlocuită cu lemn sau material plastic. Echiv. engl. cuban rattles; germ. Rumbakugeln.

MARACÁS (cuv. sp.) s. n. Instrument de percuție de origine sud-americană, având forma unei cochilii cu mâner, în interiorul căreia se găsesc bile. Se utilizează în pereche.