15 definiții pentru marabu marabut


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

marabu [At: CALENDAR (1861) 53/28 / V: ~t / E: fr marabout] 1 sm Ascet musulman venerat ca sfânt. 2-3 s Moschee mică (în care slujește un marabu (1) sau) în care se află mormântul unui marabu (1). 4 sm Pasăre exotică asemănătoare cu barza, cu pene albe, strălucitoare (Leptopfilus crumeniferus). 5 sm Pană de marabu (3), folosită ca podoabă.

MARABÚ, marabu, s. m. I. 1. Pasăre exotică asemănătoare cu barza, cu pene albe strălucitoare (Leptoptilus crumeniferus); p. restr. pana sau penele acestei păsări, folosite ca podoabă; p. ext. podoabă formată din diferite pene (sau din fulgi) de pasăre (viu colorate), înșirate pe ață. 2. Fir de mătase pentru bătătură, alcătuit din mai multe fire sucite la un loc, care, prin prelucrare, au căpătat aspect de fulgi. II 1. Membru al unui ordin religios musulman medieval din nordul Africii, care ducea viață de ascet și era venerat ca sfânt. 2. Moschee mică în care slujea un marabu (II 1). [Var.: marabút s. m.] – Din fr. marabout.

MARABÚ s. m. I. 1. Pasăre exotică asemănătoare cu barza, cu pene albe strălucitoare (Leptoptilus crumeniferus); p. restr. pana sau penele acestei păsări, folosite ca podoabă; p. ext. podoabă formată din diferite pene (sau din fulgi) de pasăre (viu colorate), înșirate pe ață. 2. Fir de mătase pentru bătătură, alcătuit din mai multe fire sucite la un loc, care, prin prelucrare, au căpătat aspect de fulgi. II 1. Membru al unui ordin religios musulman medieval din nordul Africii, care ducea viață de ascet și era venerat ca sfânt. 2. Moschee mică în care slujea un marabu (II 1). [Var.: marabút s. m.] – Din fr. marabout.

MARABÚ s. m. 1. Pasăre exotică asemănătoare cu barza, ale cărei pene gri-albăstrii servesc ca podoabă la îmbrăcămintea femeilor (Leptoptilus crumenterus). 2. Credincios musulman venerat ca un sfînt de către populația superstițioasă care uneori îi atribuie puteri supranaturale. Cîteva femei stau în nemișcare lîngă acel marabu. ALECSANDRI, la CADE.

MARABÚ s.m. I. Pasăre asemănătoare berzei, cu pene foarte frumoase, răspândită în Africa și India; (p. restr.) penele acestei păsări, folosite ca podoabă; (p. ext.) podoabă formată din diferite pene de pasăre, viu colorate, înșirate pe ață. II. Credincios musulman medieval din nordul Africii, care ducea o viață ascetică și contemplativă. ♦ Mică moscheie în care slujea un asemenea credincios. [Var. marabut s.m. / < fr. marabout, it. marabù, cf. port. marabuto < ar. marbut].

MARABÚ I. s. m. 1. ascet musulman medieval din nordul Africii; murabit. ◊ mică moschee în care slujea un asemenea ascet. 2. pasăre vorace din ordinul ciconiiformelor, mai mare decât barza, cu capul și gâtul golaș, cu pene foarte frumoase, în Africa și Asia ecuatorială. II. s. n. podoabă din pene ori alte fire ce imită fulgii, care se poartă la gât sau drept garnitură la rochii. (< fr. marabut, port. marabuto)

MARABÚ1 m. 1) Pasăre mare exotică cu penaj alb-cenușiu, cu capul și gâtul golașe, asemănătoare cu barza. 2) Pană din coada acestei păsări, folosită ca podoaba. /<fr. marabout[1]

  1. Var. marabut LauraGellner

MARABÚ2 m. Călugăr musulman care s-a retras într-un loc ferit de lume și este socotit de credincioși drept sfânt. /<fr. marabout[1]

  1. Var. marabut LauraGellner

MARABÚT s. m. v. marabu.

MARABÚT s. m. v. marabu.

marabut m. pasăre din India ale cării pene frumoase servă a orna pălăriile femeiești.

*marabút m. (fr. marabout, d. pg. marabuto, care vine d. ar. marabath, evlavios, d. rabath, a fi tare, rabatha, a lega). Preut musulman de un caracter ascetic (V. hoge). Un fel de barză din Africa și India. (Supt aripele lui se află niște pene fine întrebuințate odinioară la pălăriile femeĭeștĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!marabú s. m., art. marabúul; pl. marabú

marabú s. m., art. marabúul[1]

  1. Var. marabut LauraGellner

Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MARABÚ s. (BIS.) murabit.[1]

  1. Var. marabut LauraGellner
Intrare: marabu
substantiv masculin (M94)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marabu
  • marabuul
  • marabuu‑
plural
  • marabu
genitiv-dativ singular
  • marabu
  • marabuului
plural
  • marabu
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marabut
  • marabutul
  • marabutu‑
plural
  • marabuți
  • marabuții
genitiv-dativ singular
  • marabut
  • marabutului
plural
  • marabuți
  • marabuților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)