13 definiții pentru mani (s.m.)
din care- explicative (5)
- morfologice (3)
- enciclopedice (5)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MANI s. m. pl. Nume dat în mitologia romanilor și a vechilor popoare italice sufletelor morților, considerate zei ocrotitori ai căminului. – Din lat. manes, -ium.
MANI s. m. pl. Nume dat în mitologia romanilor și a vechilor popoare italice sufletelor morților, considerate zei ocrotitori ai căminului. – Din lat. manes, -ium.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
mani1 smp [At: DEX / E: lat manes, -ium] (Mit; Ant) Nume dat în mitologia romanilor și a vechilor popoare italice sufletelor morților, considerate zei ocrotitori ai căminului.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MANI s.m.pl. (La romani) Sufletele celor morți, considerate ca divinități. [< lat. manes].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MANI s. m. pl. (la romani) sufletele celor morți, considerate ca divinități. (< lat. manes)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mani pulite sint. s. (cuv. it.; jur., pol.) Ancheta magistraturii italiene deschisă în febr. ’92 împotriva corupției, în special în rândul oamenilor politici ◊ „Evoluția mediatico-judiciară a operațiilor mani pulite îi pregătește pe judecători și pe gazetari să se substituie aleșilor politici.” D. 91/94 p. 8. ◊ „Scandalul cunoscut de acum peste tot sub denumirea de «mani pulite».” D. 156/96 p. 14 (cf. mâini curate)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mani2 s. m. pl., art. manii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mani1 s. m. pl., art. manii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mani s. m. pl., art. manii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Mani = Manes.
- sursa: Mitologic (1969)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Mani (Maniheu) (216-277 d. Hr.), întemeietorul maniheismului, inițial adept al mandeismului. În urma unei viziuni i s-ar fi revelat misiunea de a crea o nouă religie, pe care a predicat-o în Iran și în India de vest, fiind îndepărtat de regele persan Șapur. După moartea acestuia a revenit în Iran, dar noul rege, Byahram I, l-a băgat la închisoare, unde a și murit.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mani s. m. pl. (La romani) Sufletele celor morți considerate divinități ocrotitoare ale căminului. Aveau diferite sărbători instituite în cinstea lor și li se aduceau ofrande pe morminte. – Din lat. manes.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MANÍ (< lat.) s. m. pl. (în mitologia romană) Sufletele celor morți, considerate divinități ocrotitoare ale familiei. Cultul zeilor m. a avut o mare amploare și persistență, lor fiindu-le consacrată sărbătoarea Parentalia (18-21 febr.).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MANI (MANES sau MANIHEUS) (c. 216-275), probabil nobil persan. Întemeietorul maniheismului. Și-a expus doctrina într-un lung șir de predici în Persia, Asia Mică, India și China, apoi în șapte scrieri. Deși s-a bucurat de un mare prestigiu, nu a reușit să impună doctrina sa ca religie oficială. Suveranul sasanid, Bahram I (273-276), sub presiunea preoțimii mazdeiste, a decis încarcerarea lui M. care moare în temniță.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M99) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | — | — |
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
mani, manisubstantiv masculin plural
- 1. Nume dat în mitologia romanilor și a vechilor popoare italice sufletelor morților, considerate zei ocrotitori ai căminului. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- manes, -ium DEX '09 DEX '98 DN