12 definiții pentru manganit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MANGANÍT, manganiți, s. m. Oxid natural de mangan hidratat. – Din fr. manganite.

manganit sm [At: MACAROVICI, CH. 407 / Pl: ~iți / E: fr manganit] Minereu de mangan1 constituit din oxid de mangan1 natural.

MANGANÍT s. n. Oxid natural de mangan hidratat. – Din fr. manganite.

MANGANÍT s. n. Minereu de mangan alcătuit din oxid de mangan hidratat.

MANGANÍT, manganituri, s. n. Minereu de mangan alcătuit din oxid de mangan hidratat. – Fr. manganite.

MANGANÍT s.n. Oxid natural hidratat de mangan. [Pl. -te, -turi. / < fr. manganite].

MANGANÍT s. m. oxid natural hidratat de mangan. (< fr. manganite)

MANGANÍT ~uri n. Oxid natural de mangan hidratat. /<fr. manganite


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MANGANÍT (< fr. {i}) s. n. Oxid natural hidratat de mangan, cristalizat în sistemul monoclinic; are culoarea neagră, urmă brună și luciul semimetalic. Este un minereu de mangan.


Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MANGANÍT s. m. Minereu de mangan1 constituit din oxid de mangan natural. Cf. MACAROVICI, CH. 407, 408. - Pl.: manganiți. – Din fr. manganit.

Intrare: manganit
manganit1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: Ortografic, DEX '09, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • manganit
  • manganitul
  • manganitu‑
plural
  • manganiți
  • manganiții
genitiv-dativ singular
  • manganit
  • manganitului
plural
  • manganiți
  • manganiților
vocativ singular
plural
manganit3 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DLRM, NODEX
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • manganit
  • manganitul
  • manganitu‑
plural
  • manganituri
  • manganiturile
genitiv-dativ singular
  • manganit
  • manganitului
plural
  • manganituri
  • manganiturilor
vocativ singular
plural
manganit2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • manganit
  • manganitul
  • manganitu‑
plural
  • manganite
  • manganitele
genitiv-dativ singular
  • manganit
  • manganitului
plural
  • manganite
  • manganitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

manganit

  • 1. Oxid natural de mangan hidratat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: