6 definiții pentru mandatare
Explicative DEX
mandatare sf [At: DLR / Pl: ~tări / E: mandata] 1-6 Încredințare a unui mandat (1-2, 6, 8, 9, 11). 7 Ordonanțare a plății unei sume de bani prin mandat (3).
MANDATARE s.f. Acțiunea de a mandata și rezultatul ei; împuternicire. [< mandata].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
mandatare s. f., g.-d. art. mandatării; pl. mandatări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mandatare s. f., g.-d. art. mandatării; pl. mandatări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mandatare s. f., g.-d. art. mandatării; pl. mandatări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Tezaur
MANDATARE s. f. (Rar) Acțiunea de a m a n d a t a, DICȚ. - Pl.: mandatări. – V. mandata.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: mandatare
mandatare substantiv feminin
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
mandatare, mandatărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a mandata și rezultatul ei. DNsinonime: împuternicire
etimologie:
- mandata DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.