6 definiții pentru manda
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
manda vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~dez / E: fr mander] (Frî) A face cuiva cunoscut, în scris sau prin trimis special, un ordin sau o dispoziție.
Manda f. nume de femeie, tip de prostie: cum e Tanda așa e și Manda POP. [V. Tanda].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tanda-manda [At: HEM 2389 / V: (reg) ~dea-~dea / E: Tanda] (Reg) 1 sfi Învălmășeală. 2 av Identic.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tanda-manda adv. tot una: vorba ceea nu-i tanda și i... manda CR. [Probabil onomatopee (cf. sinonimul sârbesc TANDARA-MANDARA)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*mandéz v. tr. (lat. mandare, d. manus, mînă, și dare, a da, adică „a da în mînă”. V. comand. Jur. Pornesc, daŭ ordin: a manda ceva cuĭva.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MANDÁ vb. I. T r a n z. (Franțuzism învechit) A face cuiva cunoscut (în scris sau prin trimis special) un ordin sau o dispoziție. Cf. COSTINESCU, ALEXI, W. - Prez. ind.: mandez. – Din fr. mander.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni