Definiția cu ID-ul 1251798:
Tezaur
MANDÁ vb. I. T r a n z. (Franțuzism învechit) A face cuiva cunoscut (în scris sau prin trimis special) un ordin sau o dispoziție. Cf. COSTINESCU, ALEXI, W. - Prez. ind.: mandez. – Din fr. mander.
Exemple de pronunție a termenului „manda” (13 clipuri)
Clipul 1 / 13