12 definiții pentru manco


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

manco sn [At: ARDELEANU, V. P. 260 / V: (nob) manc / Pl: ~curi / E: it manco] 1 Ceea ce lipsește. 2 (Spc) Lipsă de bani constatată la încheierea unei socoteli. 3 Pierdere din cantitatea de marfa cu prilejul transportului, al desfacerii etc.

MÁNCO s. n. (Fin.) Ceea ce lipsește; spec. lipsă de bani constatată la încheierea unor socoteli; pierdere (estimată) la o marfă cu prilejul transportului, al desfacerii etc. – Din it. manco.

MÁNCO s. n. (Fin.) Ceea ce lipsește; spec. lipsă de bani constatată la încheierea unor socoteli; pierdere (estimată) la o marfă cu prilejul transportului, al desfacerii etc. – Din it. manco.

MÁNCO s. n. Ceea ce lipsește; lipsă de numerar constatată la încheierea unei socoteli; pierdere de cantitate la mărfuri cu prilejul transportului, al desfacerii etc.

MÁNCO s.n. (Fin.) Lipsă; (spec.) lipsă de bani care se constată la încheierea unei socoteli. ♦ Pierdere la o marfă datorată transportului etc. [< it. manco].

MÁNCO s. n. (fin.) lipsă de bani care se constată la încheierea unei socoteli; pierdere la o marfă datorată transportului etc. (< it. manco)

MÁNCO n. 1) fin. Lipsă de bani; deficit. 2) Lipsă de bani care se constată la încheierea unei operațiuni contabile. 3) Pierdere la o marfă, mai ales datorită transportului. /<it. manco


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mánco s. n., art. máncoul


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MANCO CAPAC (în inca: Manqo Qhapaq) 1. Fondator legendar al dinastiei inca din Perú (c. 1200). 2. Yupanqui M. (1513-1537), ultimul împărat inca. S-a urcat pe tron cu ajutorul conchistadorului F. Pizarro, dar înfrânt în conflict cu acesta a fost înlăturat și ucis.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

mancó s. n. invar. (prst.) lipsă de bani în casă; criză financiară a unei prostituate sau a unui stabiliment.

Intrare: manco
substantiv neutru (N77)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • manco
  • mancoul
  • mancou‑
plural
genitiv-dativ singular
  • manco
  • mancoului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)