8 definiții pentru manciurian (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MANCIURIÁN, -Ă, manciurieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Manciuria. 2. Adj. Care aparține Manciuriei sau manciurienilor (1), privitor la Manciuria ori la manciurieni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă din familia altaică, vorbită în nordul Chinei. [Pr.: -ri-an] – Manciuria (n. pr.) + suf. -ean.

manciurian, ~ă [At: DLR / P: ~ri-an / Pl: ~ieni, ~iene / E: Manciuria + -ean] 1- 2 smf, a (Persoană) care face parte din populația de bază a Manciuriei. 3-4 smf, a (Persoană) care este originară din Manciuria. 5 smp Populație care locuiește în Manciuria. 6-7 a Care aparține (Manciuriei sau) manciurienilor. 8-9 a Referitor (la Manciuria sau) la manciurieni (5).

MANCIURIÁN, -Ă, manciurieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Manciuriei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Manciuriei sau populației ei, privitor la Manciuria sau la populația ei, originar din Manciuria. [Pr.: -ri-an] – Manciuria (n. pr.) + suf. -ean.

MANCIURIÁN2, -Ă, manciurieni, -e, s. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Manciuriei sau este originară din Manciuria. – Pronunțat: -ciu-ri-an.

MANCIURIÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Manciuria. ◊ (s. f.) limbă tunguză vorbită de manciurieni. (< Manciuria + -ian)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

manciurián (-ciu-ri-an) adj. m., s. m., pl. manciuriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. manciuriánă, pl. manciuriéne

manciurián s. m., adj. m. (sil. -ciu-ri-an), pl. manciuriéni (sil. -ri-eni); f. sg. manciuriánă, g.-d. art. manciuriénei, pl. manciuriéne


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MANCIURIÁN, -Ă adj. (< n. pr. Manciuria) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Populație care trăiește în NE Chinei (Dunbei). ♦ Persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține Manciuriei sau manciurienilor (1), privitor la Manciuria sau la manciurieni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă din familia altaică, ramura tungușă, pe cale de dispariție. Mai are c. 200.000 vorbitori în China.

Intrare: manciurian (s.m.)
  • silabație: man-ciu-ri-an info
substantiv masculin (M23)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • manciurian
  • manciurianul
  • manciurianu‑
plural
  • manciurieni
  • manciurienii
genitiv-dativ singular
  • manciurian
  • manciurianului
plural
  • manciurieni
  • manciurienilor
vocativ singular
  • manciurianule
  • manciuriene
plural
  • manciurienilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

manciurian, -ă (persoană) manciuriană

  • 1. Persoană originară sau locuitor din Manciuria.
    surse: DEX '09 DLRLC MDN '00

etimologie:

  • nume propriu Manciuria + sufix -ean.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00