6 definiții pentru maleficiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

maleficiu sn [At: DN3 / P: ~ciu / Pl: ~ii / E: fr maléfice] (Liv) 1 Faptă rea, comisă intenționat. 2 Pagubă. 3 Farmece făcute pentru a influența negativ oamenii, recoltele etc.

MALEFÍCIU s.n. (Liv.) 1. Faptă rea, greșeală voită; pagubă. 2. Farmece cu ajutorul cărora se pretindea că se vatămă recoltele, oamenii, animalele etc. [Pron. -ciu. / < lat. maleficium, fr. maléfice].

MALEFÍCIU s. n. 1. faptă rea, greșeală voită; pagubă. 2. farmece cu ajutorul cărora se pretindea că se vatămă recoltele, oamenii, animalele etc. (< lat. maleficium, fr. maléfice)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

malefíciu (livr.) [ciu pron. ciu] s. n., art. malefíciul; pl. malefícii, art. malefíciile (-ci-i-)

malefíciu s. n. [-ciu pron. -ciu], art. malefíciul; pl. malefícii, art. malefíciile (sil. -ci-i-)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MALEFÍCIU, maleficii, s. n., Operațiune magică, sortilegiu care urmărește să facă rău unei persoane, bunurilor, animalelor sau culturilor sale; rezultatul acestei acțiuni. – Din fr. maléfice, lat. maleficium.

Intrare: maleficiu
maleficiu substantiv neutru
  • pronunție: -ciu pr. -cĭu
substantiv neutru (N54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maleficiu
  • maleficiul
  • maleficiu‑
plural
  • maleficii
  • maleficiile
genitiv-dativ singular
  • maleficiu
  • maleficiului
plural
  • maleficii
  • maleficiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)