majoritar, ~ă a [At: SCÎNTEIA, 1963, nr. 5925 / Pl: ~i, ~e / E: fr majoritaire] (Îoc minoritar) 1 Care face parte din majoritate (1). 2 Care reprezintă cel mai mare număr, cea mai mare parte dintr-o colectivitate. 3 Care întrunește majoritatea (1).

MAJORITAR, -Ă, majoritari, -e, adj. Care face parte din majoritate (în special din majoritatea unei adunări legislative sau politice), care cuprinde cel mai mare număr, care are majoritatea. Reprezentanță majoritară = sistem electoral conform căruia sînt considerați aleși numai candidații care au întrunit majoritatea absolută a voturilor.

MAJORITAR, -Ă adj. Care face parte din majoritate, în cel mai mare număr. ◊ Reprezentanță majoritară = sistem electoral potrivit căruia sunt considerați aleși numai candidații care au obținut o majoritate absolută la votare. [Cf. fr. majoritaire].

MAJORITAR, -Ă adj. care face parte din majoritate, care întrunește majoritatea. (< fr. majoritaire)

MAJORITAR ~ă (~i, ~e) Care aparține majorității; care întrunește majoritatea; susținut de majoritate. ◊ Reprezentanță ~ă reprezentanță dintr-un organ electiv aleasă pe baza majorității absolute. /< fr. majoritaire

*majoritár, -ă adj. și s. Care face parte din majoritatea deputaților orĭ a poporuluĭ, ca guvernu față de opozițiune saŭ ca Româniĭ față de Ungurĭ ș. a.

majoritar adj. m., pl. majoritari; f. majoritară, pl. majoritare

majoritar adj. m., pl. majoritari; f. majoritară, pl. majoritare

majoritar adj. m., pl. majoritari; f. sg. majoritară, pl. majoritare

Majoritar ≠ minoritar

MAJORITAR, -Ă adj. (În opoziție cu m i n o r i t a r) Care face parte din majoritate, care reprezintă cel mai mare număr, cea mai mare parte dintr-o colectivitate; care întrunește majoritatea. Sistem electoral majoritar. SCÎNTEIA, 1963, nr. 5925. - Pl.: majoritari, -e. – Din fr. majoritaire.