MAHRAMĂ 👉 MARAMĂ.

MARAMĂ, MAHRAMĂ, NĂFRAMĂ (pl. -me, mărămi) sf. 1 🎩 Fășie lungă de pînză, lată de 40-50 cm., țesută din bumbac sau borangic, cu marginile împodobite cu flori brodate în diferite colori; se poartă pe cap de țărancele măritate care-și înconjoară fața cu ea de mai multe ori sau o prind în păr și o lasă să atîrne pe spate pînă peste șale (🖼 3055): femeile, cu marame albe pe cap, acoperite pînă peste gură (D.-ZAMF.); să se lege cu mahramă ochii voștri (PRV.-MB.); o năframă cusută frumos cu flori de mătasă (CRG.) ¶ 2 🎩 Basma, broboadă: îi zise... să înalțe o prajină și în vîrful ei să puie o mahramă roșie! (ISP.); să anini o năframă pe o prajină (SB.) ¶ 3 Văl: zări o femeie zăcînd înfășurată într’o lungă maramă de zăbranic negru (ODOB.) ¶ 4 F poet. Acoperemînt: Copacii somnoroși ne chiamă, S’acopere iubirea noastră Sub parfumata lor maramă (VLAH.) [tc. m a h r a m a].

mahramă, maramă, năframă Aceste trei cuvinte sînt în mod vizibil reflexe ale unui singur original, turc. mahrama. Nu este însă clar care e raportul între ele. Singurul dicționar care încearcă să dea o explicație celei din urmă variante este TDRG, care arată că n din năframă se explică prin disimilare față de labiala următoare (v. năstrapă din turc. mastrapa). ȘIO, I, p. 248, citează forma „intermediară” măframă. Dacă însă romîna evită prin disimilare suita de labiale, cum se face că a introdus, înainte de disimilare, o labio-dentală între cele două labiale ? Explicația trebuie să fie că romîna nu cunoaște grupul medial hr (vezi BL, VI (1938), p. 20), de aceea l-a schimbat în fr. De unde însă cei doi m, la distanță unul de celălalt, au putut fi suportați (atît în forma mahramă, cît și în forma maramă), grupul m-f-m a trebuit disimilat. Dar dacă grupul hr a fost evitat prin transformarea în fr, de ce găsim și forma maramă (vezi și alb. maram), cu dispariția totală a fricativei ? S-ar putea ca punctul de plecare al acesteia să fie gr. μαρχαμᾶς (Ronzevalle, p. 158), căci mi se pare că pierderea lui h după r este încă mai ușor de admis decît trecerea lui la f înainte de r.