magulă sf [At: (a. 1847) URICARIUL, X, 403 / V: măg~ (A și: magulă) / Pl: ~le / E: ngr μαγοῦλα] (Înv) 1 Fiecare dintre cei doi pomeți. 2 (Pex) Obraz. 3 (Tăb) Piele de pe fălcile unui animal.

măgulă² sf vz magulă

magule s. pl. v. POMEȚI. UMERII OBRAJILOR.

magulă, magule, s.f. (înv.) pomet, obraz.

MAGULĂ s. f. (Învechit) Fiecare dintre cei doi umeri ai obrajilor, pomeți; p. ext. obraz. Partea de sus [a craniului] cuprinde opt oase, din care cel de-ntăi se numește frunte. .. Acest os înformează fruntea și sprînceana i umerii feței, numiți magule. CORNEA, E. I, 196/9, cf. BARCIANU, ALEXI, W. ♦ (În limbajul blănarilor) Pielea de pe fălcile unui animal. Magulă, bucă. Se zice de blănari la animale (a. 1847). URICARIUL, X, 403, Cf. POLIZU. Pl.: magule. – Și: măgulă (accentuat și măgúlă ALEXI, W.) s. f. CIHAC, II, 672. – Din ngr. μάγοῦλα.

MĂGULĂ² s. f. v. magulă.