4 definiții pentru magnetooptic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MAGNETOÓPTIC, -Ă, magnetooptici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Capitol al fizicii care studiază fenomenele produse în interacțiunea undelor electromagnetice luminoase cu câmpurile magnetice. 2. Adj. De magnetooptică (1). [Pr.: -to-op-] – Din fr. magnéto-optique.

MAGNETOÓPTIC, -Ă, magnetooptici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Capitol al fizicii care studiază fenomenele produse în interacțiunea undelor electromagnetice luminoase cu câmpurile magnetice. 2. Adj. De magnetooptică (1). [Pr.: -to-op-] – Din fr. magnéto-optique.

magnetooptic, ~ă [At: DEX / P: ~to-op~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr magnétooptique] 1 sf Studiu al fenomenelor produse în interacțiunea undelor electromagnetice luminoase cu câmpurile magnetice. 2 a Care aparține magnetoopticii (1). 3 a Referitor la magnetooptică (1).

MAGNETOÓPTIC, -Ă I. adj. referitor la magnetooptică. II. s. f. parte a opticii care studiază efectele câmpului magnetic asupra fenomenelor optice. (< fr. magnéto- optique)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

magnetoóptic adj. m. (sil. -to-op-), pl. magnetoóptici; f. sg. magnetoóptică, pl. magnetoóptice

Intrare: magnetooptic
magnetooptic adjectiv
  • silabație: -to-op-
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • magnetooptic
  • magnetoopticul
  • magnetoopticu‑
  • magnetooptică
  • magnetooptica
plural
  • magnetooptici
  • magnetoopticii
  • magnetooptice
  • magnetoopticele
genitiv-dativ singular
  • magnetooptic
  • magnetoopticului
  • magnetooptice
  • magnetoopticei
plural
  • magnetooptici
  • magnetoopticilor
  • magnetooptice
  • magnetoopticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)