6 definiții pentru magnetooptică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MAGNETOÓPTICĂ s.f. Parte a opticii care studiază efectele câmpului magnetic asupra fenomenelor optice. [Pron. -to-op-, gen. -cii. / < fr. magnétooptique].

magnetooptic, ~ă [At: DEX / P: ~to-op~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr magnétooptique] 1 sf Studiu al fenomenelor produse în interacțiunea undelor electromagnetice luminoase cu câmpurile magnetice. 2 a Care aparține magnetoopticii (1). 3 a Referitor la magnetooptică (1).

MAGNETOÓPTIC, -Ă, magnetooptici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Capitol al fizicii care studiază fenomenele produse în interacțiunea undelor electromagnetice luminoase cu câmpurile magnetice. 2. Adj. De magnetooptică (1). [Pr.: -to-op-] – Din fr. magnéto-optique.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

magnetoóptică s. f., g.-d. art. magnetoópticii

magnetoóptică s. f., g.-d. art. magnetoópticii

magnetoóptic adj. m. (sil. -to-op-), pl. magnetoóptici; f. sg. magnetoóptică, pl. magnetoóptice

Intrare: magnetooptică
magnetooptică substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • magnetooptică
  • magnetooptica
plural
genitiv-dativ singular
  • magnetooptici
  • magnetoopticii
plural
vocativ singular
plural