MAGNETOHIDRODINAMICĂ s.f. Magnetodinamică. [Gen. -cii. / < fr. magnétohydrodynamique].

magnetohidrodinamic, ~ă [At: DN³ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr magnétohydrodynamique] 1 sf Ramură a fizicii care studiază legile generale ale comportării fluidelor electroconductoare în câmp magnetic. 2 a Care aparține magnetohidrodinamicii. 3 a Referitor la magnetohidrodinamică (1). 4 a (Îs) Generator ~ Generator electric care transformă direct în energie electrică energia termică a unui fluid fierbinte ionizat supus acțiunii unui câmp magnetic.

MAGNETOHIDRODINAMIC, -Ă I. adj. referitor la magnetohidrodinamică. ♦ generator ~ = generator electric care transformă direct în energie electrică energia termică a unui fluid fierbinte ionizat, supus acțiunii unui câmp magnetic. II. s. f. ramură a fizicii care studiază comportarea fluidelor ce devin conductori sau a plasmei în prezența unui câmp magnetic; magnetodinamică. (< fr. magnétohydrodynamique)

MAGNETOHIDRODINÁMICĂ (< fr.) s. f. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul fluidelor electroconductoare (plasma, metalele topite) în interacțiune cu câmpul magnetic; prezintă importanță pentru explicarea unor fenomene astrofizice și geofizice, pentru transformarea energiei termice în energie electrică, la realizarea condițiilor pentru producerea reacțiilor termonucleare dirijate, pentru rachetele cu plasmă etc.